Pasiunile vieţii mele

Motto:

"Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul." George Enescu

   Fiecare om este precum o floare, care înfloreşte în anotimpul ales de el însuşi. Unii iubesc primăvara şi aleg să-şi risipească parfumul în acest anotimp, alţii vara, toamna sau iarna. Pe parcursul vieţii, în diferite momente ale acesteia, ne descoperim pasiuni cărora ne dedicăm în totalitate  şi astfel reuşim să atingem culmi la care alţii doar visează. Iar atunci când pasiunile încep să se lege în sufletul omului, viaţa pare mai frumoasă iar obstacolele sunt uşor de trecut. Pasiunea căreia i te dedici îţi dă aripi şi te ajută să zbori în fiecare zi.

  De mică îmi plăcea muzica. De câte ori auzeam un cântec la televizor sau la radio corpul meu începea să se mişte după ritmul imprimat de muzică şi... simţeam cum sângele îmi fierbea în vene dacă... nu dansez.... Mă simţeam în largul meu atunci când notele portativului se ascundeau prin cămările fiinţei mele şi totul în jurul meu parcă vibra. Cu timpul, am descoperit că muzica îmi dădea o stare magică prin care pluteam parcă...şi aşa cum îmi spunea profesorul meu de muzică, domeniul acesta poate deveni  pasiunea mea. Aşa că, de câte ori am timp, ascult muzică şi... dansez. Păi... credeţi că ar mai avea vreun farmec dacă nu m-ar răscoli până-ntr-acolo încât să dansez până la epuizare? Credeţi că muzica poate cuceri un om fără a trezi în el dorinţa de a dansa... dans ce mă fascinează şi care mă face  să testez mişcări noi ale trupului în  oglinda ce-mi surâde de câte ori poposesc înaintea sa? Îmi plac mai multe genuri muzicale însă... dance-ul face parte din mine.

Şi... ţes atâtea broderii în paşi de dans încât nici chiar mie nu-mi vine să cred! Cu siguranţă voi mai creşte şi voi continua să îmi extind paleta genurilor muzicale preferate, fiindcă dacă o dragoste se naşte în interiorul nostru sunt de părere că trebuie să-i deschidem braţele şi s-o primim cum se cuvine. Iar iubirea pentru o anumită pasiune va reuşi să ne cristalizeze sufletul prin emoţiile ce le generează în noi.

   Sunt fascinată de reflectoarele scenei unde visez să ajung într-o zi. Îmi place să fiu în centrul atenţiei, îmi place să dansez şi chiar să cânt uneori. Visez ca într-o zi murmurul buzelor mele să dea naştere la o voce de aur a muzicii.

  O altă pasiune care m-a cucerit deja de la vârsta aceasta este tot din domeniul artei, pictura. Îmi place să pictez. Visez să ajung într-o zi o mare pictoriţă. Pereţii casei noastre sunt încărcaţi de desenele mele. Mami mă încurajează şi-mi spune să lupt pentru idealurile mele şi să nu dau înapoi chiar dacă persoane din jur îşi mai dau coate şi şoptesc că... nu aş avea talent. Ignor replicile lor şi îmi canalizez energia doar pe ce vreau eu. Atâta timp cât simt că-mi place ceva, că mă regăsesc în acel lucru,  merită să muncesc pentru el şi să-l transform în pasiune. Pasiune pentru care sunt dispusă să muncesc în fiecare zi. Căci ea înseamnă sacrificiu, iubire, zâmbete şi chiar lacrimi.

  Atunci când îţi descoperi o pasiune este ca şi cum ai aprins o torţă ce îţi va lumina calea pe care vei păşi. Iar apoi... cu siguranţă, universul ne va ghida în direcţia aleasă de noi. Trebuie doar să ţinem ochii deschişi şi să fim atenţi la toate surprizele ascunse în dumbrăvile sacre ale inimii noastre.

  Recunosc că-mi place să mă joc din când în când  cu cuvintele şi compun poezii pe care le citesc familiei. Sunt încurajată de cei dragi, dar totuşi, răspunsul se află în mine. Singură trebuie să descopăr ce drum voi urma în viitor. Deocamdată îmi place să jonglez cu arta, în toate valenţele sale. Rămâne să aprind jarul ei în mine şi care flacără se va ridica mai sus, pe aceea îmi voi înteţi focul primei pasiuni. Şi, nu mă îndoiesc că, pe parcursul vieţii le voi aprinde pe toate.

   După cum am citit şi-n moto-ul pe care l-am pus la începutul acestui material, niciodată nu e târziu să ne urmăm visele, să ne punem în aplicare pasiunile. Oricât de greu ar fi, merită să trecem prin rugul încercărilor, căci aşa cum ne spunea şi doamna dirigintă la şcoală, nimic nu se împlineşte fără muncă, fără să-ţi doreşti să reuşeşti cu adevărat.

  Îmi voi pregăti în fiecare zi aripile să zbor spre pasiunea care mă va răscoli în modul acela sublim,  al împlinirii sufleteşti...

Georgiana Vîju, clasa a VI-a