Mi-am
terminat temele și, obosită fiind, am atipit. Am ajuns într-o lume a
dulciurilor unde copacii erau sub formă de acadele, căsuţele din pişcoturi, iar
străzile erau pavate cu ciocolată. Chiar şi oamenii erau din turtă dulce! Atenţia
mi-a fost deodată îndreptată către un râu din suc de vişine care străbătea
orașul, dar și de majoritatea animalelor
care păreau incomplete, deoarece fiecăreia îi lipsea o parte a corpului. Leul
nu avea coamă, maimuţa era fără coadă,
elefantul fără trompă şi tot așa…
Curioasă
de ceea ce vedeam, am întrebat un câine care părea că cercetează ceva, (ţinând
o lupă în mană şi privind în jur), de ce acele vieţuitoare erau așa ciudate? Deranjat
că l-am întrerupt din activitate, mi-a răspuns că el este detectivul Crănţănel
şi se ocupă de acest caz. Nu găsise încă explicația fenomenului, de aceea m-a
rugat să am răbdare. Mi-a promis că-mi va da o explicație atunci când o va
avea.
