Nevoia de a visa

               Cu toţii am avut momente-n viaţă în care ne-a plăcut să visăm cu ochii deschişi! Visele conştiente sunt de fapt dorinţe, rodul imaginaţiei noastre. Iar dorinţele sunt de fapt… speranţe! Iar speranţa înseamnă viaţă,  partea aceea din noi care ne-ajută să mergem mai departe, e legătura aceea inexplicabilă dintre noi şi Divinitate e… acel ceva cu care ne hrănim zi de zi şi care nu moare niciodată.

          Pe măsură ce visele ne sunt îndeplinite, mintea noastră naşte altele, la fel de măreţe, iar buzele noastre , în rugăciune, le rosteşte cu atâta măiestrie şi necesitate încât, cred, şi D-zeu se miră de câte trebuinţe avem noi. E-adevărat, El ne zice: ,,Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide!” Iar noi, când e vorba să cerem ceva, avem întodeauna o listă interminabilă! Nu ne interesează pe noi că D-zeu mai are şi alte lucruri de făcut, vrem să ne răspundă imediat,  pentru că… visul nostru e cel mai important!

         Sunt vise şi vise, precum sunt  …oameni şi oameni. Niciodată un vis al unei persoane nu va fi identic cu al alteia. Pentru că, fiecare-n parte îşi desfăşoară viaţa între anumite limite, care sunt unice. Dorinţa enunţată poate fi identică cu a altei persoane, însă… circumstanţele vor fi altele, pentru că… orice lucru are doua feţe… iar  tu poţi fi doar una dintre ele. Şi câte argumente nu găsim noi, atunci când e vorba să convingem Divinitatea!

          Comunicăm ,,visul” şi… apoi aşteptăm. O zi, două, un an, doi… până ce, lipsiţi de un răspuns favorabil, ne luăm gândul de la acel vis, consolându-ne cu ideea că… nu era potrivită acea dorinţă pentru noi.

           Surpriză! Atunci când îţi luaseşi deja gândul de la dorinţa ta, (atât de stringentă la momentul enunţării ei), descoperi că ţi s-a împlinit! Prima reacţie e-o bucurie euforică, iar apoi, teama te-nvăluie şi începi să  te-ndoieşti de tine, simţi că, de fapt, nu eşti atât de pregătit cum credeai. Şi până să te obişnuieşti cu ideea,  observi că, cineva din umbră te încurajează şi îţi dă puterea de care ai nevoie.Ţi se aminteşte că: viaţa este de fapt un munte ce trebuie urcat zi de zi, iar  frumuseţea ei constă în modul de a-l escalada şi, nu neapărat, de a ajunge cât mai repede în vârf! Fiecare treaptă urcată reprezintă o părticică de vis, un pas spre atingerea ţelului dorit. Aşa că, aşteptarea a fost de fapt pregătirea noastră interioară, pentru că, fiecare lucru este menit a se împlini  doar la momentul potrivit.

     Respiri adanc, priveşti dincolo de nori şi zici: ,,Îţi mulţumesc , Doamne, pentru visul acesta, care a prins formă doar datorită iubirii Tale nemărginite!”

     Şi apoi, te-apuci din nou să visezi, pentru că, ai nevoie să ajungi în vârf!

                                    

                                                                                                              Cornelia Vîju, 2007