Va fi mereu ființa care,
Din pragul clasei va-ndruma
Ce-n bănci timid s-or așeza.
Va fi urechea ce ascultă
Pe rând orice glas cristalin,
Care întreabă, râde, cântă,
Iubește școala pe deplin.
Mâna ce ajută întruna
Și șlefuiește atent oricând,
Acele minți ce-ntotdeauna
De ce-urile strâng pe rând.