Atunci când trăim un moment drag, ne place să-l împletim într-o îmbrăţişare. Acea deschidere largă a braţelor în care cuprindem trupul unei alte persoane. Îmbrăţişarea are mai multe semnificaţii. Poate fi dată de către un părinte copilului, deci părintească, între fraţi, frăţească, între prieteni, prietenească sau între doi oameni ce se iubesc, îmbrăţişarea dragostei. Mai există şi îmbrăţişări cordiale, de politeţe sau de încurajare a unei persoane înaintea unei provocări, examen, operaţie etc.
Prin îmbrăţişare se transmit sentimente pe
care cuvintele nu le pot rosti, e acel simţământ al cărui barometru este inima.
O îmbrăţişare sinceră, curată, se simte imediat, deoarece are puteri
vindecătoare, poate lecui dureri din suflet,
de multe ori. Când inima ţi se încălzeşte de îmbrăţişarea iubirii,
aproape pluteşti, trupul ţi se topeşte în braţele celuilalt şi farmecul unei
astfel de trăiri îl închizi cu grijă în seiful inimii cu care vei unge momente
de singurătate, poate.
Cineva îmi spunea că ,,există micile bucurii ale vieţii
care te mint suficient de frumos încât să-ţi placă să trăieşti”.