În
fiecare an, noi, oamenii, alegem să dedicăm o zi dragostei. Fie că este ziua de
14 februarie, ,,Valentines day”, (care
a pătruns în obiceiurile noastre după Revoluţia din ’89), fie că este ,,Dragobetele”, (din 24 februarie, tradiţie specific românească, ce corespunde cu
momentul în care natura renaşte, când păsările încep să-şi caute cuiburile, iar
oamenii simt nevoia să se dezbrace de cojocul iernii), această zi... există!
Cum să
sărbătorim un astfel de moment, decât printr-un elogiu adus iubirii?
Şi iată că, fie alegem 14 sau 24 februarie, după
obişnuinţă, într-una din aceste zile luăm pulsul inimii prin şoaptele dulci ale
dragostei pe care le scuturăm în braţele perechii noastre. Şi ascundem în buchetul
cuvintelor aroma iubirii prin care ne făgăduim Raiul şi pentru care promitem în
fiecare zi să mai clădim câte o treaptă.
Ne sună
destul de familiare declaraţii de genul: ,,Azi simt că te iubesc mai mult ca oricând
şi ca să mă crezi, îţi ofer simbolic o inimioară!” (pe care chiar o primeşti
sau o dăruieşti dintr-un ambalaj strălucitor!) şi... apoi zeci de petale de
flori oferi sau primeşti în numele iubirii ca să faci declaraţia cât mai
specială.
Doamne! când auzul îţi este răsfăţat cu astfel
de cuvinte, îţi doreşti ca la fiecare 24 de ore să întâmpini o zi a îndrăgostiţilor. Şi...
oare cine nu ne-ar lăsa să facem din fiecare zi o sărbătoare a iubirii?
Poate că
de vină ar fi rutina zilnică, slujba solicitantă sau poate stresul unui şef sau
coleg, de la serviciu! Cine ştie? Fiecare sondează înlăuntrul său după cum
simte şi aşterne pe hârtie vorbe care apasă acolo... Pentru că cei mai frumoşi
ochi sunt ascunşi îndărătul sufletului şi-n ei se oglindesc mereu florile roşii
de maci ce ne încarcă câmpul fiinţei şi din al cărui purpuriu plesnesc visele
noastre nemărturisite.
Mulţi
vociferează că nu e nevoie de o zi ca să se ridice în rang iubirea dintre un
bărbat şi o femeie. Într-adevăr, noi ne iubim partenerul în fiecare zi, doar că
aceasta devine un fel de zi aniversară, pe care o aşteptăm cu emoţie în fiecare
an, asemeni zilei de naştere. Ziua
îndrăgostiţilor este un simbol, când se dă liber la declaraţii cât mai ,,siropoase”
dragostei!
Oricum,
zilele lunii februarie sunt zile de iarnă, sunt zile-n care albul zăpezii ne
îndeamnă la spovedanie, iar din albumul amintirilor ne răsună în gânduri
mărturisirea primului sărut şi-al primului zbor de fluturi ascuns în pântecele
vieţii. În a doua lună a anului ne-am obişnuit să trăim, aşadar, anotimpul fermecat al fericirii, cu miros de
omăt proaspăt, hăituit de nebunia vântului geros de iarnă. Şi traversăm ziua aceasta
din an ciugulind declaraţiile de dragoste din pântecul aştrilor, al florilor
şi-al visurilor, noi, femeile, alături de iubiţi, dar şi voi, bărbaţii, alături
de iubitele voastre.
Te preţuim,
zi a dragostei şi dorim să ne adăpostim la sânul tău mereu! Să aprindem
mirodeniile simţurilor în buchetul de ghiocei în care ne-am turnat emoţiile
descântate de tine.
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.