Întâlnirile destinului...

   Adeseori în viaţă întâlneşti oameni cu suflete minunate, a căror lumină se răsfrânge cu graţie în destinul tău. Nu realizezi, iniţial, că printre măştile persoanelor de care te ciocneşti, se ascund inimi mari, dispuse să-ţi întindă o mână de ajutor ca să aşeze o cărămidă la temelia existenţei tale. Fie că îţi vor deveni prieteni, fie că nu, ei îţi vor arăta lumina de dincolo de umbră şi vor da aripi viselor ce le ascundeai de ani în tine, îţi vor împleti gândurile cele mai ascunse cu firul realităţii.
Sunt oameni dispuşi să-ţi dea încredere şi să deschidă făgaşul şansei pentru tine. Îţi sunt trimişi de destin, chiar dacă nu îi visai, ei vor fi mijlocitori între tine şi dorinţele tale. Toate acele fantezii ce zăceau prăfuite pe raftul inimii, acum sunt redeschise de aceşti oameni speciali, ai întâlnirilor mari ale sorţii. Îţi întretaie calea la timpul potrivit, atunci când eşti şi tu pregătit, iar momentul este ales cumva de o forţă divină.

  Ceaţa din orizontul tău se risipeşte, iar firul şanselor  dezleagă nodurile ce nu te lăsau să înaintezi. Speranţele îţi sunt ancorate spre orizonturi înalte, iar degetele infinitului deschid larg poarta succesului pentru tine, bineînţeles dacă ai stăruit pe cărarea lui. Umbrele dorului ce te bântuiau ca nălucile sunt acum risipite, iar pânza vieţii tale capătă culori feerice. Trupul ţi se încarcă de-o energie fără margini, pentru că te simţi ocrotit şi protejat de întâlnirea persoanelor potrivite, care ţi-au întretăiat calea. Îi numeşti oameni înger pentru că reuşesc să-ţi schimbe cursul vieţii şi să-ţi reaprindă zâmbetul pe buze în momente de cumpănă ale existenţei. Realizezi că o mână nevăzută a pregătit totul şi a meritat acel potop de lacrimi să curgă din ochii tăi în trecut, deoarece acum mângâierea este atât de dulce şi vine de pe aripa unui om înger. Simţi cum liniştea te acoperă cu voalul ei uşor de mătase, iar viaţa ta, ce până ieri se legăna ca-ntr-o barcă în derivă şi-a regăsit făgaşul normal pe care să vâslească. E timpul pentru un nou început de drum, în care eşti condus şi susţinut de acea mână protectoare ce-ai întâlnit-o. Îţi asumi reponsabilităţi şi nu te mai temi de eşec. Drumul ţi se revelează cu atâta claritate încât cenuşa gândurilor ce-ţi chinuiau fiinţa se împrăştie ca prin farmec. Îţi dai seama că Dumnezeu pune aceste întâlniri în viaţa ta, cu un scop pe care îl cunoaşte şi te ajută să schimbi clipa de nefericire pe cea de fericire, să reaprindă în tine scânteia dorului de a cunoaşte absolutul.

  Secundele temerilor nu-ţi vor mai brăzda atât de des palmele cu tăişul lor, pentru că el, omul înger, ţi-a reaprins candela sufletului ce stătea să se stingă.

   Rupi file triste ale trecutului şi le înlocuieşti cu pagini alese ale prezentului. Observi cum de prima persoană specială ce ai întâlnit-o se leagă alta, şi alta, şi cum pe diploma vieţii tale îşi vor lăsa cu măreţie semnătura pentru că fiecare-n parte a desenat o culoare din paleta curcubeului pe cerul sufletului tău.

   Înveţi să le mulţumeşti în fiecare zi şi culegi picături din stele aurite, cu care  înscrii numele lor încărcat de respectul cuvenit în inimă, mulţumiri ce le vei purta de-a lungul vieţii acolo, la loc de cinste, în mijlocul fiinţei tale, păşind cu ele chiar şi-n eternitate.

  Şi drumul meu a fost de curând intersectat cu cel al unui ,,Om Înger”. Iar sub aripa sa am regăsit forţa de a-mi înălţa propriile aripi...

Cornelia Vîju