Întrebări

Din toate-n astă lume câte sunt

Nu știu prea mult, dar știu atâta doar:

Că te iubesc de ceruri mai presus,

Că viața, parcă, mi te-a oferit în dar.

 

Nu înțeleg cum cresc copacii drept,

Nici florile cum își desfac petala,

Știu doar că-n orice clipă-abia aștept

Să îmi respiri, să îți respir... sfiala.

Dulce poezie

O, cât aș vrea, iubite, cât aș vrea

s-adun din ochii tăi nemărginirea,

să-mi potolesc adânc setea  cu  ea

să depăn din povestea noastră,  fericirea!

Să-nvăț să-mi fie dragă astă lume

din care te-am cules ca pe o floare

înmiresmată, unică, anume

brodată-n praf de stele și visare.