Doamnei Georgeta Stancu
Strângi lutul prieteniei
în mâinile-ţi iscusite de olar
şi-mi mângâi gândurile
îngenuncheate în lacrimi.
Reaşezi puntea între mine şi
realitate
şi-mi luneci prin suflet cuvinte
de alinare.
Mă culegi dintre florile de
gheaţă,
în rugăciuni dumnezeieşti
Căldura se prelinge uşor
pe obrazul sfânt al prieteniei
şi-mi adună din suflet
nisipul greu al gândurilor
şi mă poartă din nou pe aripa
speranţei...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.