Hai, cheamă-Ţi îngerii !

Deschide-Ţi braţele să-mi aduni suspinul,

Căci ochiul meu iarăşi de lacrimi mi-e-necat,

Durerea mă ucide, căci tot  veninul

Lumii s-a răsfrânt în lotca ce-am urcat.

Hai, cheamă-Ţi îngerii duios să îmi cânte!

Să-mi cureţe pustiul ce braţul mi-a-ncărcat,

Priveşte al meu suflet şi gândurile frânte

Cum înaintea Ta, iar au îngenuncheat!

Îndură-te şi fă-mi aripi din braţe,

Să mă-nalţ la Tine, Iisuse preacurat,

Umbrele morţii aşteaptă să mă-nhaţe

Fiindcă-n lumea mea deja s-a înnoptat...

Cornelia Vîju