Muşcă-mă cu gura iubirii
mestecă-mă în fălcile ei
şi lunecă-mă în pântecu-i plin.
Prin vânt, toarnă-mi licoarea-i
în vene,
cu ochiul zărilor adoarme-mă
şi cufundă-mă-ntr-un profund
deochi
Doar aşa voi simţi marea
dragostei
cum mă mistuie-n valuri
şi mă preface-n spuma ce
muşcă necontenit din ţărmul
tău...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.