Ziua de mâine...

   Mereu aştepţi  să se întâmple ceva. Să simţi o emoţie nouă, să cunoşti locuri fascinante, să descoperi puteri noi în tine, orice, numai să se întâmple... mâine. Adulmeci sosirea unei persoane ce vine de departe sau... plecarea ta către necunoscut. Ai vrea să legi punţi către oameni ce te-au atras cumva, ai vrea să păşeşti peste praguri mai înalte în viaţă. Pe scurt, simţi nevoia să-ţi depăşeşti limitele, să lărgeşti marginea cerului de deasupra ta, însă... amâni.

  Orizontul raţiunii desenează vise noi, notele pianului interior vor să cânte o altfel de partitură, însă... îţi propui să începi... de mâine. Dacă ţi-e dor de o persoană din familie sau de un prieten vechi, pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, te hotărăşti să le cauţi, dar nu azi, ci... mâine. Chiar şi ochii aceia fermecători care te-au făcut să simţi acea fluturare în stomac, îi cer inimii să-i sune, însă...ceva inexplicabil nu te lasă şi... amâni tot pentru ziua de mâine.  Îţi spui că mâine vei avea timp pentru tot şi  toate, grăbind parcă ziua de azi de care nu mai reuşeşti să te bucuri din plin. Ţi se scurg multe clipe printre degetele amânărilor, cuvinte se-năbuşă la gândul că mâine pot fi rostite mai bine, emoţii se pierd şi se frâng cu putere tot de malul lui mâine...

  Mâine nu este o zi ca oricare alta, ea va avea o grămadă de buzunare goale ce aşteaptă să fie încărcate cu planurile tale de ... azi.

   Mâine vei începe să citeşti cartea ce te aşteaptă pe colţul noptierei, vei răvăşi acele rânduri în jurnal, ce-ţi încarcă de ceva timp sertarul sufletului, dar pentru care nu ai avut timp de jertfit şi multe alte lucruri alegi să rezolvi... mâine. Ce bine că există ... mâine!

 Timpul de azi ce pare a-ţi fi aliat de nădejde este atât de şiret! Te face să crezi că-l poţi stăpâni şi alergi mereu după lucruri mărunte, iar pe cele importante le laşi zilei următoare. Te cufunzi mereu în gânduri ce-ţi distrag atenţia de la adevăratele tale aspiraţii şi laşi lucrurile parcă prea mult în voia lor şi  nu vrei să  descifrezi semnalele ce ţi le trimite inima.

  Pentru tine, ziua de mâine ar trebui să aibă mai multe ore decât celelalte, ca să poţi rupe toate cuvintele nerostite din şiragul gândului, să poţi da aripi fanteziilor ce le-ai creat astăzi în inima ta!

  Şi totuşi... încearcă să rupi mrejele amânărilor şi să nu mai laşi pe mâine, ce poţi face azi! Răspunde-i inimii, n-o lăsa să se părpălească în şuvoiul de dorinţe ce s-au strâns în ea! Ascultă-i glasul  şi cine ştie ce comoară îţi va descoperi!

De ce să afli mâine ceva ce te-ar putea ferici azi? Şi... poate că mâine vei da mâna cu eternitatea...

Cornelia Vîju