Bună dimineaţa, soare!

            De câte ori, spunem bună dimineaţa! răsăritului de soare atunci când ne trezim? De cate ori mulţumim zilei în care păşim, după ce-am  fost mângâiaţi de lumina lunii?

           Cu siguranţă, de puţine ori! Ne lăsăm cuprinşi în vâltoarea vieţii şi nu mai observăm  că ni s-a dat încă o şansă, ni s-a deschis o nouă zi în care putem privi razele soarelui jucându-se în părul iubitului sau iubitei şi, învăluiţi de strălucirea vie a lui (ei), uităm să aprindem în noi o nouă speranţă! Uităm să ne bucurăm de-aceste gesturi simple!

            Da, ignorăm lucrurile acestea minunate, ne pierdem în grijile de zi cu zi, grăbiţi să prindem maşina ce ne va duce la serviciu, să ne lăsăm copilul la grădiniţă sau la şcoală, să scotocim în geantă  după bani pentru achitarea facturilor, să ne facem drum la magazin pentru a ne procura hrana cea de toate zilele! Sunt gesturi mecanice, care ne macină nervii şi sănatatea, dar care, fac parte din noi. Şi în acest amalgam de reacţii, uităm de hrana spirituală, de care are atâta nevoie, sufletul nostru!

   Sunt atâtea lucruri, lipsite de importanţă, cărora noi le atribuim mai mult timp decât ar merita, sunt atâtea griji ce ne fură gândurile şi energia!

    Opreşte-te, trecătorule, pentru o clipă şi rescrie încă o dată priorităţile din viaţa ta! Te vei mira văzând că fericirea ta lăuntrică ocupă un loc codaş! Redă locul ce se cuvine  inimii tale şi-ncearcă să-ţi aminteşti că Dumnezeu e cu tine mereu, iar dacă tu ii vei cere, El va prelua, pe umerii Săi, povara ta.

   Aminteşte-ţi că valoarea adevarată a lucrurilor o dăm noi, iar atunci când găsim Lumina, e datoria noastră s-o lăsam să ne-aline durerile sufleteşti!

Cornelia Vîju