RUGĂMINTE DE IUBIRE

- din cugetările unui smerit monah al Bisericii Răsăritului...

   Oriunde ai fi, îţi spune Domnul, acum spre tine mâna mea o întind!

De când te-am plămădit, în pântecele mamei tale, nu am încetat să te iubesc şi să te chem la Mine… Dar cuvintele mele şoptite, adesea nu le-ai auzit, şi mai ales, niciodată nu mi-ai deschis inima ta…

   Iată, chiar şi acum încă vin către tine. Doresc încă să-ţi mai vorbesc… în adâncul inimii, în ascuns, în taină. Îmi voi apropia foarte mult gura, de urechea ta. Ascultă ceea ce buzele mele doresc să murmure pentru tine: Eu sunt Iubirea…Domnul tau! Iubirea pe care o cauţi atât de mult şi după care tânjeşti… Doreşti tu, oare, întru viaţa iubirii să intri? Doreşti tu, oare, să devii altceva decât ceea ce ai fost până acum…o fiinţă plămădită din pământ şi lumină, care însă a obosit orbecăind prin întuneric căutând cărarea spre Lumină? Ascultă atunci, ceea ce Iubirea mea doreşte să-ţi spună…

Copilul meu, tu nu ai ştiut până acum ceea ce eşti. Tu nu te-ai cunoscut încă… nu te-ai cunoscut  ca rod al iubirii mele.

  Trezeşte-te copilul meu din acest somn cu vise urâte! Nu vezi din tine însuţi decât eşecurile, înfrângerile, căderile, murdăriile şi umilinţele care te-au îngenuncheat. Nu acesta este adevărul tău cel mai adânc! În spatele tuturor acestor păcate, nesocotinţe şi cusururi, eu însumi te văd. Te văd şi te iubesc, căci în adânc, dincolo de acestea, eu văd alceva, care încă mai trăieşte…

  Măştile triste pe care le porţi, şi care crezi că îţi vor aduce fericirea, nu pot să te ascundă de mine. Eu te urmez acolo unde nimeni nu te-a urmat vreodată!

Ascultă! Nimeni nu te înţelege cu adevărat… doar eu te cunosc, pentru că, te-am zidit şi mi-am pus acolo chipul meu. Mie dor sa-mi regăsesc chipul…Lasă-mă să-l privesc aşa cum e,… însângerat. Eu il voi sterge, şi-l voi săruta. Atunci lumina se va odihni iaraşi în ochii tai.

   Este adevărat, copilul meu, că nu doreşti alceva decât Iubirea? Cu adevărat doreşti să iubeşti şi să fii iubit? Atunci…de ce mă alungi? Sărman copil …eşti singur şi rănit, căzut în tina lumii. Cine te va găsi pentru a te salva, pentru a te iubi, dacă nu eu, Iubirea însăşi! Să ştii că iubirea nu moare niciodată, e veşnică…şi înveşniceşte pe cei care o primesc.

Iubirea stă ca un cerşetor la poarta ta…şi aşteaptă...

În această clipă iubirea doreşte să-ţi treacă pragul inimii!

Las-o să te cuprindă în braţe şi să te mângâie! esti atât de iubit, copilul meu!

Vei refuza tu, oare? Vei fugi ,oare, din nou ca un străin?

Doresc atât de mult să cinez împreună cu tine… să-ţi dezvălui taina:

TE  IUBESC ATÂT DE MULT! TU, PENTRU MINE, NU VEI MURI NICIODATĂ!”