Dascălul

Va fi mereu ființa care,

Din pragul clasei va-ndruma

Copii cu fețe zâmbitoare,

Ce-n bănci timid s-or așeza.

Va fi urechea ce ascultă

Pe rând orice glas cristalin,

Care întreabă, râde, cântă,

Iubește școala pe deplin.

Mâna ce ajută întruna

Și șlefuiește atent oricând,

Acele minți ce-ntotdeauna

 De ce-urile strâng  pe rând.

Concertul primăverii!

A-ncolțit pe câmpuri iarba,

Vremea caldă a sosit,

Și-a luat rămas bun iarna

Pe-alte văi a poposit.

Mișună pe-alei furnica,

Pentru casă ea trudește,

Iar o gărgărița mică

Râde razei ce-o-ncălzește.

La mulți ani, mamă!

Cine-i  mama?

Toate mamele din lume

Flori gingașe-s după nume,

Bine de socoți, îți este

Zâna bună din poveste.

Mărțișor

Prinde-ți în piept mărțișor

Pe aripi de primăvară,

Martie lunecă ușor

Pe-arcuș tainic de vioară!

Împletește șnurulețe

În culorile roș-alb,

Ghiocel prinde-ți în plete

Cu al său clopoțel dalb!

Valsul primăverii

S-a trezit din hibernare

Tot pământu-n lung și lat,

Ici și colo aripioare

Aerul au scuturat.

Vântul leagănă mireasma

Clopoțelului mic, dalb

De ghiocel, ce haina

Primăverii a-mbrăcat.

Iarna

Praf de-argint căzut pe gene,

Pământul alb, înghețat,

Iarna lasă-ale ei semne,

Peste uliți, peste sat.

Vine cu-a ei vijelie

În toiagu-i lustruit,

Iar pe derdeluș își suie

Strigătul prelung, vrăjit.

Magia iernii

O trec norii suri prin sită

Și o așează-n largi troieni

Zăpadă cu nemiluita,

S-a strâns din nou la brăileni.

Dantele albe sclipitoare

Peste copaci s-au așezat,

Pământu-i alb de la ninsoare,

În stele mii pare-mbrăcat.

Ninge...

Ninge, ninge peste lume

Stele argintii din cer,

Dați de veste! să se-adune

Bucuria în eter.

Ninge, ninge cu albi fluturi,

Întind palmele să-i prind,

În văzduh i-arunc, îi scutur

Se topesc de cum i-ating.

Vânt de iarnă

Peste dealuri val-vârtej,

Iarna a sosit grăbită,

Poartă cizme și cojoc

Prin zăpada lin cernită.

Vântul calcă-n urma ei,

Șuierând suflă ger mare,

Și vestește pe alei:

S-au dus  zilele cu soare!

Povestea lui Moș Crăciun

Se spune că, odată, pe pământ,

În așternut de paie s-a născut,

Un Prunc frumos precum un cânt

Care iubire pentru oameni a avut.

Și-acolo-n acea iesle, a sa mamă

L-a alăptat la sânul ei cel sfânt

Și l-a-nvelit cu călduroasă blană,

Primită de la soața lui Crăciun.

Decembrie

Curg colinde la ferestre,

Clinchet vesel răsună,

E Crăciunul  de poveste

Care pe toți ne-adună.

În noapte se aud renii

Moșului ce spre copii,

Lunecă pe-ale lui sănii

Să aducă daruri mii.

Îl aștept și-n casa noastră

Căci am fost ascultător,

Am să-l zăresc din fereastră

Și am să-l colind ușor.

Învățătura

Dragă mi-e învățătura

Zi de de zi cu ea mă prind,

Diamante strâng într-una,

Când din cărți eu o cuprind.

Tot ce ea sădește-n mine

E ca un pom roditor,

De-ale cărui fructe mâine

Mă voi înfrupta de zor.

Gând de toamnă

-Toamnă îmbrăcată-n ie

Din mătase ruginie,

Ne furi razele de soare

Când te așezi la hotare!

Ne stropești mii de culori

Prin păduri și peste flori,

Pictezi lin cărările,

Și-ngălbenești zările!

La școală

De-acum nu mai stau acasă,

Am cu cine să vorbesc,

Cu ai mei colegi de clasă

Râd, mă joc și povestesc.

Școala mi-e a doua casă,

Regat de învățătură,

Cartea-mi este prețioasă

În poveți și în lectură.

15 septembrie

S-a scuturat, iată, vacanța mare,

Iar vremea clopoțelului a revenit,

Emoția din zi de sărbătoare

La poarta  școlii azi  a poposit.

Elevii-s îmbrăcați în uniforme,

În mâini poartă ghiozdane noi,

Sorb din priviri învățătoarea

Și-n bănci se-așează câte doi.

Sunt școlar

Nu mai merg la grădiniță

Am ghiozdan și-abecedar,

Toată lumea mă întreabă

Cum îmi e? Păi, sunt școlar!

Am băncuța mea și-s mândru

Scriu, desenez, colorez,

Degete, numărătoare

Iau, adaug.... socotesc!

Literele-mi stau în față

Îmi zâmbesc, dar și eu lor,

În silabe le citesc

Cu ai mei colegi de zor.

Dac-aș fi…

Dac-aș fi un ghiocel,

Cu argintiu clopoțel,

Aș suna să audă zarea

Cât e de frumoasă mama!

Dac-aș fi fir de lalea,

Cu pestrițele petale,

M-aș deschide către soare

Cu al mamei chip de floare!

Ghiocelul

De sub stratul de zăpadă,

Zdrențuit ca vai de el,

A ieșit să ne încânte

Un fir alb de ghiocel.

Gerul frunzele-i mângâie

Și-l înțeapă cu putere,

Sprinteior îl biruie

Vestea lui să ne ofere.

Ninge...

Ninge, ninge peste lume

Stele argintii din cer,

Dați de veste! să răsune

Sănii, chiot, zurgălăi.

Ninge, ninge cu albi fluturi,

Întind palmele să-i prind,

În văzduh i-arunc, îi scutur

Se topesc de cum i-ating.