Fiicei
mele, Georgiana
Închisă-n
suflet în fragilă colivie,
O
porţi etern prin ale vieţii gări:
E
raiul jocului, dulcea copilărie
Ce
ascunde în ea suave îmbrăţişări.
Clipele
ei urzesc fin inocenţa vieţii
Când
prinse sunt în al vârstei năvod,
Timide
poartă-n ele roua dimineţii
Căile
din suflet de ea cutreierate,
Ca-ntr-o
briză a verii mângâie-n culori.
Şi
zâmbete curate-n gânduri s-aplecate
Şi
încarcă lumea în serafice hori.
Şalul
ei magic să nu îl arunci devreme
Aşează-i
cu grijă icoana printre sfinţi!
Ascunde-o
printre alese clipe supreme,
Când
vei smulge sorţii, veşnici făgăduinţi!
Cornelia
Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.