Se afișează postările cu eticheta iertarea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iertarea. Afișați toate postările

Iertarea

   
      
 Desenăm greşeli mereu pe pânza vieţii, de aceea este necesară iertarea. Prin iertare, majoritatea greşelilor se şterg şi astfel oamenii eliberându-se de balastul lor, păşesc mai departe cu învăţătura lecţiilor primite, pregătiţi fiind acum pentru înfruntări viitoare, conform proverbului:,,Omul din greşeli învaţă!”
   Dacă cineva te jigneşte, loveşte sau printr-un anumit gest îţi greşeşte, ai datoria de a te ridica mai presus decât el şi de a-ţi înălţa sufletul în cea mai nobilă trăire umană, iertarea. Prin iertare, înveţi să îţi depăşeşti limitele. Iertând celui ce ţi-a greşit, în inimă se pogoară sentimente curate, plăcute înaintea divinului, este iubirea de aproapele tău care reprezintă comoara ascunsă în sufletul oricărui om.
   Dacă cel care îţi greşeşte îşi recunoaşte vina, făcându-şi curaj să te privească în ochi şi să îşi ceară scuze, îl ierţi cu uşurinţă, mai ales dacă regretă din suflet, iar tu vei simţi asta din vocea şi privirea sa. Dar, dacă cel care greşeşte nu recunoaşte, va primi iertarea însă îţi va pierde respectul.
 Capacitatea omului de a greşi este imensă. De aceea toleranţa trebuie să-şi facă sălaş în cămările sufletului nostru mai des, iar persoanele care ne greşesc, dincolo de iertarea noastră să primească şi uitarea presupusei greşeli, abia atunci iertarea poate fi considerată deplină.