Ziua porților deschise la Școala Gimnazială Movila Miresii




Părinții din localitatea Movila Miresii, județul Brăila, ai căror copii vor fi înscriși la clasa pregătitoare în anul școlar 2014-2015, au participat astăzi, 26 februarie 2014, la Ziua porților deschise - la Clasa Pregătitoare.
Programul pregătit de Școala Gimnazială Movila Miresii, instituție condusă de director prof. Brezuică Mirela, s-a derulat astfel:


8.30 - 9.00 – primirea invitaților
9.00 – 9.50 – activitate demonstrativă: Ne jucăm, litere și cifre învățăm!                
10.00 – 10.30 – prezentare Power Point cu tema : 
                      Clasa pregătitoare, o necesitate a învățământului primar
10.30 – 11.00 – Prezentarea  programului școlar pentru CP
11.00 – 11.50 – Prezentarea portofoliilor elevilor CP;

   Responsabile ale acestei activității au fost: înv. Munteanu Florica, înv. Vîju Cornelia și înv. Răscărache Elena Amalia.
Viitorii școlari au fost încântați de vizitarea sălilor de clasă unde urmează să învețe din toamnă, ba chiar au participat cu încântare la activitățile demonstrative pregătite de clasele pregătitoare, acomodându-se foarte repede.
Încântați au fost și părinții elevilor movileni când au văzut clasele primitoare, mobilierul adecvat, dar și spațiul amenajat pentru joc, unde copiii petrec cele 10-15 minute în completarea activităților propriu-zise. Li s-a explicat părinților că trecerea spre clasa I este bine să se facă frecventând clasa pregătitoare, copiii fiind familiarizați cu disciplinele școlare pe care le vor studia în perioada ciclului primar și, de asemenea, se vor acomoda mai ușor cu programul vieții de școlar.
Feed-back-ul primit din partea părinților elevilor din clasa pregătitoare, ne-a convins încă o dată că introducerea acestei clase în sistemul de învățământ a fost în interesul copiilor și s-a dovedit o alegere  minunată, ne-au declarat cadrele didactice movilene responsabile cu această activitate.

Eroul familiei mele

           De când mă știu, mi-a plăcut să petrec timp în preajma bunicii mele. Aceasta era ființa dragă tuturor membrilor familiei, dar parcă mai mult decât toți, eu o iubeam cel mai mult.
            Întotdeauna am considerat-o un model demn de urmat și am să vă spun și de ce. Dacă se întâmpla să-i fie rău vreodată, ea găsea mereu forța de a se ridica, ba mai mult, în acele momente părea un izvor de energie și pentru cei din jur. Chiar dacă avea dureri mari, bunica nu se plângea, iar vorbele ei erau mereu pline de optimism.
            Când mergeam la ea în vizită și o găseam cufundată  în treburi, lăsa totul la o parte și petrecea timpul cu mine. Dacă mă ofeream să o ajut, credeți că mă lăsa? Nicidecum! Îmi spunea că eu, nepoțica ei, sunt o comoară fără de preț, de aceea prefera să se bucure de această comoară. Râdea și îmi zicea : ,, Lasă! Treaba mă așteaptă în fiecare zi. Dar clipele cu tine nu se mai întorc!” Eram atât de fericită! Mă simțeam cea mai importantă persoană de pe pământ.
            Chiar dacă anii trecuse și strecurase pe chipul bunicii semne de neșters, lumina dinlăuntrul ei întotdeauna strălucea ca în anii tinereții. Ochii ei verzi îmi dăruiau sclipiri magice atunci când îi priveam. Mâinile ei ce-mi ofereau îmbrățișari calde, chiar dacă erau brăzdate de muncă, aveau o forță incredibilă.

La mulți ani, micuța mea prințesă!

Cei mai frumoși 14 pași ai vieții...