https://drezina.wordpress.com/2016/02/29/exasperari-pledoaria-profesorului/
Și pentru că am regăsit aici niște adevăruri ale timpului prezent, mi-am permis, cu citarea sursei, desigur, să-l postez și la mine pe blog.
Felicitări autorului!
Tot
mai mulți părinți sunt tot mai indignați de felul în care merg lucrurile în
învățământul românesc. Că au de făcut teme cu copiii, că trebuie să plătească
meditații, că au copii stresați, că profesorii sunt abuzivi etc.
Dar
am putea să începem discuția puțin mai dinainte. Fiindcă părintele, pe de o
parte, privește numai dintr-un singur unghi (al său), iar, pe de altă parte,
părinții mai „recenți” au descoperit brusc că au drepturi și nu sunt puțini cei
cărora li s-a cam suit la cap chestia asta.
Dacă
au trimis odrasla la școală, au dreptul să pretindă ca progenitura să
se întoarcă acasă tobă de carte, un monument de bune maniere și un munte de
performanțe, toate pe un fundal… dar hai să vedem ce fundal.
La
școală – v-o spun cu toată certitudinea și puteți verifica, dacă nu mă credeți
– se lucrează „cu materialul clientului”.
