Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cărţile mele. Afișați toate postările

Interviuri cu oameni de succes, avocat Theodor DRAGU - ultima parte


Cum aţi descrie drumul succesului, acum, după ce l-aţi străbătut? Vine succesul din noroc, muncă continuă sau armonia interioară este elementul esenţial în a-l obţine? Poate fi succesul atins de oricine?

 Munca continuă, acel echilibru interior, care chiar dacă se zdruncină câteodată, trebuie să lupți să  ți-l regăsești.  În ceea ce mă privește, am găsit mereu soluțiile  potrivite de a merge mai departe. Dacă nu te ridici când ești lovit și stai să-ți plângi de milă, nu rezolvi nimic. Succesul depinde de fiecare și vizează alegerile pe care acesta decide să le facă.

 Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră și vă autoevaluaţi, ce notă  v-aţi acorda, pe o scară de la 1 la 10?

 Dacă ar fi să-mi acord o notă, aceasta ar fi opt. Consider că puteam realiza mai mult, inclusiv profesional, dar lipsa de încredere în anumite momente-cheie mă determină să nu mă evaluez cu notă maximă. Sunt momente  când am încredere  deplină în mine și sunt momente când sunt mai riguros și-mi zic că nu-s destul de bun. Dacă privesc în jur și mă raportez la ceilalți avocați, nu mă văd mai prejos.
În definitiv, consider că nu trebuie să te aprecieze toți cei din jur. Deși am observat că s-a ajuns la un punct critic în ceea ce privește justiția din România, valoarea ei fiind pusă sub semnul întrebării...

Interviuri cu oameni de succes, avocat Theodor DRAGU - partea a III-a


  Obişnuiţi să călătoriţi? Povestiți-ne despre locurile preferate de dumneavoastră, acelea unde vă întoarceţi cu plăcere şi nerăbdare de fiecare dată? Care vă smulg promisiunea de a le revedea?

 Zonele de munte. Întotdeauna m-au fascinat drumețiile. Muntele este una din formele de relief ce mă încarcă energetic. După familie...

Sunteţi o persoană optimistă? Şi dacă da, care este reţeta ce vă menţine permanent pe palierul acesta?

Întotdeauna am fost un tip optimist. Prefer să văd întotdeauna partea plină a paharului și să găsesc soluții în cele mai dificile situații, aș spune. Îmi plac provocările, nu mă tem să urc în ring și să-mi dovedesc calitățile. Atunci când este cazul, desigur! N-o să mă complac în situații absurde doar de dragul unora ce se cred Dumnezei pe Pământ.
În definitiv, atunci când devii tată, se spune că viața nu-ți mai aparține în întregime, ci este subordonată responsabilităților de părinte, deci aparține copiilor. Și... nici un părinte nu se expune unor riscuri inutile doar de dragul de a dovedi cuiva că are anumite competențe. Deci, fără să fiu acuzat a fi lipsit de modestie, sunt... optimist și, în același timp, competent!

Interviuri cu oameni de succes, avocat Theodor DRAGU - partea a II-a

 Aţi avut dezamăgiri în viaţă şi, dacă da, care a fost cea mai mare?

Dacă vă referiți la cele de ordin profesional, cu siguranță, da! Ca orice om, de altfel! Doar că nu-mi place să mă concentrez pe ele. Așa cum am afirmat adineauri, ele țin de natura noastră umană și ne întretaie calea ca să evoluăm, să ne putem cunoaște mai bine. În definitiv, caracterul unui om este modelat de acțiunile sale, de modul său de a opera în diferite etape de viață. Acum n-o să creadă cititorii că aș fi un supraom și că n-aș fi fost niciodată traversat de acest sentiment al decepției. Doar că nu-i acord importanță mai mult decât ar trebui. O consider lecție  ce trebuie să mi-o însușesc și... doar atât.

 Ați alege, oare,  aceeași profesie dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp?

Absolut! Îmi place  ceea ce fac și chiar mă definește.

Interviuri cu oameni de succes, avocat Theodor DRAGU - partea I


Stăm de vorbă cu domnul Theodor DRAGU, avocat la Tribunalul Brăila.

          Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?


O să încep cu o mărturisire: de felul meu sunt o persoană sinceră, dezarmant de sinceră. Mă simt onorat că mă considerați un om de succes, în ansamblu. Profesional, recunosc, nu cred că am atât de mult succes încât să devin unul din intervievații prezenți în această carte, mai ales că practic o muncă nu chiar atât de frumoasă pentru majoritatea oamenilor.
 Consider că cel mai important pas din cariera mea  a fost curajul de a trece peste insuccesele anterioare - mă refer  la examenul de intrare în Barou- și de a merge mai departe. După aceea, toate au curs de la sine.
Avocatura este o meserie ce nu se compară cu altele; în care astăzi ai o brumă de bani, după aceea, poate, nu îi mai ai. Astfel că, permanent trebuie să știi să te echilibrezi în viață și să anticipezi orice situație când riști, poate, să pierzi controlul.
Așadar, consider că primul pas în cariera mea, deoarece întrebarea vizează acest segment al vieții mele, a fost  voința de a merge mai departe. Tăria de a nu claca la primul insucces. Și s-a întâmplat acum 9-10 ani.

Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc  o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

 Rădăcinile îmi sunt părinții. Deși răspunsul este unul comun, recunosc că, dacă nu aveam susținerea permanentă a familiei, poate că nu realizam nimic.
 După aceea, tulpina este familia mea actuală: soția care m-a încurajat continuu, iar acum copiii. Ca origine, sunt brăilean get-beget.

Interviuri cu oameni de succes, psiholog Eduard BUCUREȘTEANU - partea a III-a



Vorbiți-ne despre amintirile de suflet ale unui om de succes al anului 2017? Acelea pe care le deschideţi, adesea, cu drag?

Sunt multe amintiri dragi și ele sunt legate de diferite contexte. Nu aș face o clasificare în sensul acesta, nu aș pune o amintire plăcută mai presus de alta. Fiecare are semnificația ei și își merită locul în cutia interioară.

 Care a fost cea mai valoroasă lecţie ce v-aţi însuşit-o în viaţă?

Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în buzunar. Adică oportunități apar în viață, însă este necesar și un efort individual, pentru a le transforma în rezultate remarcabile.

 Ne puteți dezvălui câteva din principiile ce v-au jalonat existenţa?

Este ceva timp de când încerc, prin ceea ce sunt și ceea ce fac, să fiu eu însumi un model pentru cei din jur. Am înțeles că poți fi un model prin propriul exemplu, prin modul cum alegi să îți trăiești viața în public, dar și în privat și nu prin sfaturile (cerute sau necerute) pe care le dai și principiile ce le promovezi public (deși uneori nu le respecți tu însuți). Este important nu doar să vorbești frumos (în sensul de a da sfaturi altora și de a vorbi despre ce este onest și demn să facă unul sau altul), ci să trăiești frumos, punând în practică ceea ce spui. Nu cu vorbe, ci cu fapte. Cu faptul că trăiești în cea mai înaltă forma a ta posibilă la momentul actual și faci permanent pași înainte, către Cea mai Bună Versiune a Ta.

Interviuri cu oameni de succes, psiholog Eduard BUCUREȘTEANU - partea a II-a


 Atunci când vă aflaţi înaintea unui pas important în carieră, obişnuiţi să vă temeţi? Sau sunteţi mereu sigur de reuşită?

O emoție există, este natural să fie așa. Mi se pare nefiresc să fii sigur mereu de reușită, pentru că întotdeauna pot să apară elemente perturbatoare, ce nu le poți controla, oricât de  pregătit ai fi. Dar, fiind pasionat și preocupat de psihologia sportivă, de ceea ce în limbaj modern se numește mental coaching, încerc ca emoțiile trăite să le transform în ceva productiv și constructiv. Am în bagajul personal câteva strategii și tehnici de control emoțional pe care le activez atunci când este nevoie. Și, de cele mai multe ori, funcționează.

Se spune că secretul succesului  este să porneşti la timp în toate. Că graba omului nu-şi are rostul. Ce părere aveți dumneavoastră?

Cred că  există un anumit moment pentru anumite lucruri. Chiar dacă viața ne oferă exemple de oameni ce reușesc anumite performanțe la vârste diferite sau neașteptate pentru domeniul/activitatea respectivă, acelea sunt doar excepții. Nu cred că toți putem reuși orice. Ar însemna să fim într-o lume ideală, perfectă, ceea ce nu este cazul. Cred, însă, că fiecare avem o anumită menire, pe care, din păcate, unii nu o descoperă niciodată.

Interviuri cu oameni de succes, psiholog Eduard BUCUREȘTEANU - partea I




Stăm de vorbă cu domnul Eduard BUCUREȘTEANU, psiholog clinician și psihoterapeut,  Spitalul de Psihiatrie Sfântul Pantelimon din Brăila.


        Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

Succesul este definit și catalogat diferit de fiecare persoană în parte, în funcție de valorile personale la care se raportează în viață. Pentru unii, câștigurile financiare pot reprezenta un indice al succesului, pentru altcineva viața armonioasă în familie îi poate aduce sentimentul de  împlinire. O altă persoană simte poate că are succes în momentul în care a realizat ceva remarcabil  pe plan profesional.
Eu cred în ideea de echilibru între cele trei componentele importante ale vieții și anume: familie, viață profesională, relații sociale.

Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Rădăcinile mele sunt destul de adânci și ramificate amplu, între Dunăre și Marea Neagră. Viața mea, de la concepere și până în prezent, s-a manifestat plenar între două orașe: Brăila și Constanța. Originile și cea mai mare parte a vieții sunt legate de Brăila, însă Constanța și-a pus amprenta asupra formării mele, datorită faptului că am trăit și activat acolo o bună perioadă de timp.

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, ultima parte


Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră ce notă v-aţi acorda, pe o scară de la 1 la 10, dacă ar fi să vă autoevaluaţi?

Mă provocați și acum îmi amintesc că primul meu articol publicat la Galați într-o revistă, se numea: Am visat o școală fără catalog. Pentru că mie nu-mi place să dau note. Am spus lucrul acesta cu mult înainte de a fi desființate notele în învățământul primar... cu mult înainte de a ști că există și posibilitatea aceasta. Chiar nu-mi place să dau note! Îmi place să fac un alt tip de evaluare, așa că nu-mi acord o notă fiindcă nu aș putea fi obiectivă. Dacă nu-s cu alții, cu mine nici atât! Cred, totuși, că dacă  viața mă evaluează îmi dă o notă de trecere…

Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare v-aţi adresa?

Nu știu ce întrebare mi-aș adresa! Cred că mi-ați adresat-o când m-ați întrebat: Dacă aș face din nou ceea ce fac acum?  Sau poate m-aș întreba: Ce-aș vrea să apară nou în viața mea de acum înainte?

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea a III-a


Dacă aruncați o privire asupra palmaresului dumneavoastră, care ar fi cea  mai importantă reușită?
Pentru mine cea mai importantă reușită profesională este cea prin care am devenit metodist la Liceul Pedagogic Costache Negri din Galați pentru că în momentul acela aveam puțină experiență și am fost, probabil,  cea mai tânără metodistă din țară. A fost momentul când s-au deschis cerurile și, printre stele, am văzut steaua mea. A fost momentul când am intrat în cancelarie, moartă de frică, speriată, cu pașii șovăielnici ai unei foste eleve; cădeau tavanele pe mine, se învârteau pereții… și din marea de profesori, căci mie așa de mulți mi se păreau, a ieșit fostul meu profesor de fizică, mi-a sărutat mâna și mi-a spus că este onorat să fie colegul meu. Atunci a început să-mi bată iar inima; nu mai eram eleva de altădată, eram colega profesorilor mei.
 Aveţi zile sau momente când simţiţi că scăpaţi controlul lucrurilor?  Şi dacă da, cum le depăşiţi? Iar dacă nu, cum reuşiţi să rămâneţi neclintită în faţa vicisitudinilor vieţii?
O să încep răspunsul cu sfârșitul întrebării... Nu reușesc mereu să rămân neclintită în fața acestora. De multe ori mă clatină ori  mă zgâlțâie puțin... așa este viața! Dar, chiar și-atunci când scap controlul lucrurilor, îmi revin și-mi analizez prioritățile,  pentru că de multe ori mi se întâmplă să nu controlez lucrurile deoarece îmi propun să fac prea multe. Atunci fac o listă cu prioritizări în mintea mea și încep să rezolv lucrurile pe rând.

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea a II-a



Pe parcursul vieţii ne regăsim, în anumite clipe, la răscruce de drumuri. Cum acţionaţi atunci: închideţi cu uşurinţă capitolele sau rămâneţi ancorată, în trecut?

 Am avut astfel de momente și-n carieră și-n viața personală. Nu sunt o persoană ce șterge cu ușurință trecutul. Acesta face parte din viața mea, din existența mea, dar pot să trec... nu cu ușurință, cu capul sus, mai departe.

Aţi avut dezamăgiri în viaţă şi, dacă da, care a fost cea mai mare?

Cea mai mare dezamăgire este atunci când oamenii în care ai încredere deplină îți înșeală așteptările. Și... mi s-a întâmplat și mie!

Ați alege, oare, aceeași profesie dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp?

 Categoric, da!  Îmi amintesc despre prima mea teză la practică pedagogică    (pe vremea mea, se dădeau opt-nouă teze la Liceul Pedagogic) și-am scris atunci, în acea lucrare, că dacă s-ar inventa o facultate pentru  a fi învățător, eu aș urma facultatea respectivă ca să devin tot învățătoare.  Iată că am făcut după aceea o facultate, apoi încă una, chiar și-un master ca să devin, de fiecare dată, tot învățătoare.

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea I



Stăm de vorbă cu doamna  Ecaterina-Carmen  BONCIU,  inspector pentru învățământul primar, Inspectoratul Școlar Județean Brăila.



        Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  primul pas pe drumul  succesului!

Primul pas pe drumul succesului a fost în clasa a patra, când o făceam pe învățătoarea, în orele în care domnul  învățător era plecat, iar eu simțeam nevoia să citesc lecțiile și să le predau la tablă colegilor.
 Mi-am amintit de lucrul acesta după foarte mult timp, atunci  când am reîntâlnit-o pe fosta mea profesoară de istorie care mi-a spus că a știut că eu voi fi învățătoare  din clipa când m-a surprins într-un astfel de moment, predând la clasă colegilor.
Acela a fost pasul când, probabil  involuntar, mi-am dat seama că voi deveni cadru didactic.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Rădăcinile mele sunt adânc înfipte în două pământuri; în cel brăilean, de Bărăgan, de unde-mi trag seva, din satul Lișcoteanca, acolo de unde au fost  bunicii materni și mama mea. De aici mi-am însușit principiile de viață și rigoarea omului ce trebuie să muncească; celelalte rădăcini sunt în Ardeal, din Sibiu, de unde este tatăl meu. 
Într-un târziu mi-am dat seama că am și sânge ardelean, când foarte multă lume, care nu mă cunoștea, mă întreba dacă sunt din Brașov sau din Sibiu, de undeva din zona Ardealului, deoarece observau în atitudinea mea că  sunt prea mândră și prea dreaptă.

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea a III -a



Care a fost cea mai valoroasă lecţie ce v-aţi însuşit-o în viaţă?

Răbdarea este o provocare pentru  mine! De fel nu-mi place să acționez de la primul  impuls, dar nici așteptarea  nu-mi este  familiară. Mi-aș dori să am mai multă răbdare ca să pot acționa la momentul oportun așa cum trebuie.

 Ne puteți dezvălui câteva din principiile ce v-au jalonat existenţa?

 Onestitatea, demnitatea și respectul pentru cei din jur. M-am străduit să iau întotdeauna decizii astfel încât să nu-mi fie rușine ulterior.

 Aveţi mulţi prieteni? După ce criterii v-aţi selectat prietenii?

Prietenii ce-i am sunt puțini. În ziua de azi oamenii sunt foarte individualiști, iar orgoliile sunt mari. În astfel de condiții este greu să cultivi relații solide de prietenie cu cei din jur. În schimb, am cunoștințe, foarte multe cunoștințe ce se pot transforma  în prietenii durabile sau nu. Deși sunt o persoană sociabilă, altruistă, generoasă nu mă pot lăuda cu multe amiciții.

 Dar dușmani? Se spune că poți cunoaște valoarea cuiva după numărul dușmanilor ce-i are. Este cunoscut faptul că oamenii ce reușesc în viață, trezesc și multe antipatii în inimile semenilor. V-ați ciocnit de astfel de persoane? Dacă da, cum ați reacționat la intrigile lor?

 Și remarca aceasta este adevărată. Că este înțelepciune din popor sau nu...  La începutul carierei mele un coleg mi-a zis că dacă nu ai dușmani, nu exiști.    Mi-amintesc adesea aceste vorbe. Poate pentru că mi se confirmă și mie. Ba... chiar acea persoană  ce mi-a zis aceste cuvinte, ca un avertisment aproape, îmi este foarte dragă. Este o persoană ce m-a ghidat de-a lungul carierei mele și mi-a arătat că pot fi un medic demn, devenind chiar un exemplu pentru cei din jurul meu.
Și, ca să vă mai fac o confidență, vorbele acestea mă însoțesc pretutindeni.

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea a II-a



Ce valoare are timpul pentru dumneavoastră? Reuşiţi întotdeauna să-l gestionați corespunzător? Realizaţi mereu tot ceea ce vă propuneţi sau aveţi şi momente când simțiți că timpul se comprimă?

Timpul este foarte  prețios și, de fapt, a ne trăi viața este un lucru esențial. Din păcate, adesea constat că mai puteam face câte ceva și niciodată timpul parcă nu-i suficient.

Care a fost  principiul de viaţă  ce v-a ghidat în activitatea dumneavoastră? V-a motivat, oare, să vă depășiți  limitele?

 Totdeauna  mi-am dorit să-i sprijin  pe cei din jur, dar în special să-i ajut pe cei ce mi-au cerut ajutorul, păstrându-mi mereu onestitatea și calea corectă în viață.
În privința ocupației mele, consider că noi, medicii, suntem dacă mi se permite o comparație, precum centrul unei sfere, razele fiind asistentele, mediatoarele sanitare prin intermediul cărora informația ajunge până la cea mai neajutorată persoană – imobilizatul la pat.
Prevenția primară este cheia sănătății. Începută în perioada școlară mică și continuată până la vârsta adultă, consider că această muncă trebuie să înceapă cu medicul de familie.
Așadar, una din regulile activității mele a fost: Este mai facil să previi, decât să tratezi!

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea I


Stăm de vorbă cu doamna Zoica BRĂILEANU, medic de familie la Cabinetul din Movila Miresii, județul Brăila.


       Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?


 Dacă vă referiți la momentul când am ocupat acest loc de muncă, trebuie să vă spun că, prezentându-mă la un concurs unde singurele posturi libere erau doar în mediul rural, nu am cunoscut ca localizare, din cele ce erau disponibile atunci decât această localitate. Treceam adesea pe aici în drum spre bunicii mei din satul Băile, localitate situată la 60 kilometri de Brăila, spre județul Buzău. Cam acesta a fost momentul de început ce reflectă strict începutul meu profesional pe meleagurile movilene.
Ca să subliniez perioada când eu mi-am descoperit înclinația către medicină, mărturisesc că, încă din copilărie, am fost atrasă de această profesie. Prin participarea mea la Sanitarii pricepuți și multe alte activități școlare ce urmăreau să formeze la elevi competențele de acordare ale primului ajutor în situații de urgență. Așa am aflat că am înclinație și plăcere în a efectua astfel de activități.
Sunt norocoasă, aș spune, că lucrez la țară, în mijlocul unei comunități ce păstrează încă blândețea și respectul față de profesia de medic.
Ca o concluzie, drumul medicinei cred că m-a ales singur; nu-mi amintesc să fi avut perioade de căutări ale unei pasiuni.

  Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de oameni simpli, muncitori la cunoscuta Întreprindere Promex, persoane oneste, familiste și cu ambiții mari pentru cele două fete ale lor. Mama, chimistă fiind, m-a îndrumat și m-a susținut în visul meu de a deveni medic.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU, partea a II-a



Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:





V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe? Sau că ați fost înzestrat cu aptitudini de învingător?

Ca orice om, am avut temeri, însă ele au fost generate de eventuale lucruri sau situații și nu de oameni. De exemplu, îmi este teamă de spații închise și de îngrădirea libertății.

Orice om poartă în viaţa reală mai multe măşti. Într-o zi râde, în altă zi poate plânge, alteori masca indiferenţei îi acoperă chipul. Uneori, trebuie să schimbăm aceste măşti, deoarece societatea ne-o cere. Ați fost vreodată schimbătoare înaintea oamenilor? 

Nu. Îmi este foarte greu să port o mască, pentru că sunt o persoană deschisă și ușor de citit. Prefer să evit situațiile când trebuie să mă comport nefiresc pentru că nu sunt un bun actor.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU - partea I


Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:


           Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

În primul rând, vă mulțumesc cu recunoștință  pentru posibilitatea de a vă acorda acest interviu.
Cu siguranță, primul pas pe drumul succesului l-a reprezentat admiterea mea în cadrul Baroului Giurgiu, intrarea în lumea avocaturii cum se spune.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi, nu neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de profesori de matematică, ambii părinți fiind foarte dedicați profesiei lor. Părinții mei au educat generații întregi de copii și  au reușit să transmită tot ce au avut mai bun și către mine și sora mea. Amândouă am moștenit de la ei o gândire analitică, abilitatea de a comunica foarte ușor și orientarea în a găsi soluții pentru toate problemele de zi cu zi, nu doar... de matematică.

O amintire care vă vine în minte despre părinţi!  De la cine credeţi că aţi moştenit talentul de a vă descurca pe căile atât de întortocheate ale vieții?

Cred că acest lucru se datorează în egală măsură ambilor părinți. Dintotdeauna au format o echipă și s-au completat unul pe altul, reușind să înfrunte toate greutățile vieții. Cele mai frumoase amintiri despre părinți sunt excursiile pe care le făceam împreună în fiecare vacanță, mereu având activități noi și descoperind locuri frumoase împreună.

Interviuri cu oameni de succes



În loc de prefață...

V-ați întrebat vreodată cum au apărut lucrurile din jurul nostru?
Ei bine, toate au pornit de la o idee!  Fiecare dintre noi avem o idee proprie despre ce înseamnă să ai o viață prosperă, însă nimeni nu poate anticipa cum se va îndeplini aceasta...
În opinia mea și nu numai, totul se derulează cu un...  prim pas. Orice  drum pe care pășim ne încarcă de învățăminte și ne îmbogățește prin lecțiile noi ce le aduce în viața noastră. Pentru că... toate ni se revelează doar atunci când ne simțim pregătiți.
 Dacă privim în jur vom observa că sunt oameni care au obținut succesul în viață și oameni ce nu au cules rod bogat pe parcursul existenței lor. Și atunci, prima întrebare pe care ne-o punem este: De ce unii reușesc, iar alții eșuează? Ce îi diferențiază pe oameni? Cum este definit succesul și cine îl poate atinge?
 Istoria abundă în zeci de exemple de oameni remarcabili ce s-au confruntat cu multe obstacole, dar care, în final, au strâns multe reușite în propriul palmares. Cum au depășit aceștia eșecul și cum au găsit puterea de a continua, este o curiozitate pe care  cercetătorii au studiat-o, ajungând la același răspuns: curaj, ambiție, motivație. Aceste stări țin de structura interioară a fiecăruia, iar lecția lor este însușită la timpul potrivit și în ritm propriu.

O viață închinată lui Hristos







Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană


PARTEA a II-a
În memoria preotului

Stelian Hornea

În loc de prefață...

Inimă ce-a sângerat pentru aproapele său

În trecerea pe Pământ, fiecare om are o poveste pe care și-o scrie cu propriile mâini, în care alegerile îi sunt esențiale. Poate fi o poveste frumoasă, plină de iubire sau una presărată de suferințe și multe încercări. De când ne naștem și până pășim în eternitate, viața ne este o continuă lecție. O lecție din care învățăm să iubim, să iertăm, să dăruim.
Ca să înțelegem procesul creației noastre, trebuie să privim prin propriile lentile ale sufletului, nu doar ale  minții. Să conștientizăm că pentru fiecare om există o bucată de cer pe pământ. Că Dumnezeu a lăsat pentru oricine un loc sub soare și că nu trebuie să lovim în semeni niciodată, deoarece drumul fiecăruia este unic și irepetabil.

Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană


PARTEA ÎNTÂI

Pași prin trecutul unei comunități

Freamătul rădăcinilor movilene
Despre trecutul oricărui ținut al neamului omenesc se ocupă istoria. Despre rădăcinile și evoluția  comunității noastre  aflăm tot privind în icoana timpului deja scurs.
Într-unul din eseurile apărut în volumul Căutător în propria viață (apărută la Editura Olimpiada în anul 2010),  vorbeam despre rădăcinile fiecărui om, acele fire nevăzute ce ne leagă și ne readuce din orice colț de lume unde, poate, ajungem să pășim într-un anumit moment al existenței noastre.
          Așezată în Câmpia Bărăganului, Movila Miresii este un loc ce a inspirat multe condeie, prin legenda ce-o ascunde. Din poveștile bătrânilor satului legenda s-a creionat astfel:
Pre vremuri de demult, într-o iarnă, pe un vifor mare, prin partea locului trecea o nuntă cu toți nuntașii, iară mireasa era adusă de mire    într-un car cu boi. Pe drum, s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei erau departe și, deoarece era viscol mare, fiind și pe înserat,  n-au mai putut să o găsească.
Se zice că la o movilă din apropiere era o târlă ciobănească și ciobanul, condus  de lătratul câinilor, s-a dus în partea locului și a găsit mireasa în zăpadă. Aducându-o la târlă, a luat-o de nevastă și au întemeiat prima familie din zonă. De aici vine denumirea de Movila Miresii.