Întrebările mele...

Întrebările mele taie adânc gândurile

ce se opresc la tine

când apele iubirii smulg valuri de dor, 

din matca trupului meu.

Întrebările mele te cheamă,

te caută prin hăţişuri de mătase argintie

deşirate din luna ce se-oglindeşte în ochii tăi.

Întrebările mele te-adulmecă

prin labirintul infinit al amintirilor

când deschid ferestrele simţurilor înfometate de dorinţe.

Întrebările mele desenează muzica ce curge

pe harpa inimii tale

când râde,

când plânge,

când dansează,

când visează.

Dar...

întrebările mele ţi-aşteaptă încă răspunsul

pe aripa vântului

ce prinde cu degetele sale

şoapte înmuiate-n miresme de iubire

ce-ţi scriu:

Să jertfeşti un gând

şi să scrijeleşti cu el

răspunsul pentru întrebările mele.

Cornelia Vîju