Adesea stăteau râzând la șuetă,
Glumea și-i făcea șicane mereu,
Nicicând nu credea că ea e poetă
Și-și face din versul său un
trofeu.
Nu, n-o evita tribunul vreodată
Și ori de câte ori șireata fura
Câte un suflet curat de la
viață,
Cu poftă-n pamflete o biciuia.
