Florile

    Ţi-ai pus vreodată întrebarea:,,Cum ar fi arătat lumea fără flori?”

Acele gingaşe plante ce-ţi parfumează viaţa în orice moment, în culorii vii rupte din paradisul cerului! Acel mic detaliu al lumii în care fiinţezi şi al cărui semnificaţie capătă nenumărate valenţe.

   Ce i-ai mai fi dăruit persoanei iubite în fiecare zi dacă nu ar fi fost ele? De unde ai fi cules cea mai limpede rouă ca să-i atingi ochii în dezmierdarea răsăritului? Şi... drum de petale pe care să păşească, din ce i-ai fi făurit?

   Florile sunt reflexia sufletului tău curat, din simfonia culorilor florale s-au inspirat atâţia pictori, poeţi şi muzicieni! Florile au fost atât de bine desenate de pictori celebri precum: Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Toniţa şi alţii. Muzica parfumată de flori a curs pe notele compuse de: Beethoven, Mozart, Enescu etc. Paleta poeţilor este parcă şi mai vastă şi i-aş aminti pe cei dragi inimii mele, ce-au creat rime unice, inspiraţi de gingăşia florilor: Eminescu, Minulescu, Nichita Stănescu, Bolintineanu şi mulţi alţii.

 Ce-i mai frumos decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul? Şi să nu uităm că sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia...Trebuie să avem grijă de această grădină, ca tot ce este acolo să înflorească şi astfel sufletul să ni se umple de frumuseţe. Să nu lăsăm buruienile păcatelor să  prindă rădăcini în suflet, iar florile sale să le udăm cu apa dătătoare de viaţă - iubirea. Lumea este de fapt grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă, în care să plantăm vise şi flori minunate ca să devenim mai frumoşi, mai bogaţi, mai buni.

  Şi doar aşa capătă visele farmec, iar copacii împodobiţi de flori cern peste creştetele îndrăgostiţilor petale magice... Poveştile lor de iubire aşezându-se perfect pe covoare de flori... Pe petalele de cireş şi liliac numărând ca-ntr-un joc norocul şi intensitatea dragostei...

  Scenele încărcate de flori crează cel mai fumos decor al dragostei. De la trandafiri şi crini, până la ultimul toporaş ce îmbracă câmpurile primăvara, toate florile sunt ascunse în inima ta. Când iubeşti, în suflet îţi înfloresc trandafirii roşii, când plângi lăcrămioarele se scutură din ochii tăi, iar când aduci pe lume un copil cel mai frumos crin alb îţi încarcă braţele. Denumirile florilor sunt multe, dar după forma şi culoarea lor de multe ori le asociezi cu chipurile persoanelor dragi. Îţi place ploaia florilor când se revarsă asupra creştetului tău încărcându-te în petale. Poţi să îmbraci lumea cu ele şi s-o faci mai frumoasă. Înveleşti clipele minunat cu flori atunci când aniversezi pe cineva drag. Transmiţi cu ajutorul lor emoţii ascunse, respect şi mulţumiri. Reaşezi surâsul pe o faţă înlăcrimată atunci când îi dăruieşti o floare. Pui capăt oricărei supărări dacă oferi un buchet de flori. Şi nu în ultimul rând, colorezi infinitul cu petalele lor.  

   Nu poţi privi lumea fără flori! Dumnezeu a ştiut asta, de aceea le-a creat. Ele sunt simbolul frumuseţii nemărginite... Pe ele ştiu clipele să valseze atât de divin! Iar visele din ele-şi culeg nectarul!

  Grădinile ar fi plâns cu râuri de lacrimi de n-ar fi fost flori, iar cuvintele de iubire ar păli fără mireasma florală ce ştie atât de bine să-şi picure mirul... Şi oare din ce ar mai înflori aievea veşnicia?

  Nu, viaţa ar fi fost searbădă fără flori. Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... şi ar fi fost plin de răni... şi de sânge... Parfumul ce-ţi mângâie nările în fiecare zi nu s-ar fi născut...

   Nu, nu vrei să-ţi imaginezi viaţa în absenţa suavelor flori!

                                                                                                  Cornelia Vîju