Deziluzie

Te plimbi prin cămările trupului meu

şi te opreşti în suflet,

de unde nu vrei să mai ieşi

nici cu un râu de lacrimi.

Te îngropi adânc în mine

iar eu te acopăr cu lespedea uitării

şi trec peste tine semnul crucii,

ca să închid pustiul dintre noi

în cufărul morţii.
Te transform în ruine

peste care curg lacrimi nedorite

şi-un morman de necuvinte...

Cornelia Vîju