Arome de copilărie

   De când m-am născut, am fost răsfăţată de parfumul trandafirilor din grădina casei şi de leagănul din mijlocul ei. Este imaginea de care se prind gândurile mele de câte ori mă pornesc spre ... acasă.

Oare, doar copilăria poate sădi în sufletul unui om arome prin care pătrunde în lumea viselor? Oare, există vreo reţetă să poată fi menţinută această magie şi peste timp?

   Mama îmi spune, adeseori, că cea mai frumoasă floare din grădina sufletului unui om este copilăria. Este o floare rară, a inocenţei, a jocului şi a zborului neîncetat spre zări. Poveştile pe care mi le deapănă adeseori cu glasul ei duios, mă fac să mă simt cea mai specială fetiţă din lume, câteodată chiar  simt că sunt acea  Zână a Fericirii de pe Pământ, după cum îmi proroceşte ea, mai în glumă, mai în serios.

  În zilele înnorate, fiindcă de ce să nu recunosc chiar şi eu, o fetiţă de 12 ani, trec prin astfel de clipe, mama îmi culege o mână de vise aurii din preaplinul inimii sale şi mi le aşterne pe creştet cu multă dragoste. Îmi spune că acele vise sunt speciale şi că au crescut acolo odată cu venirea mea pe lume. Îmi zice că oricât de mare voi creşte eu într-o zi, pentru ea voi rămâne acelaşi copil zglobiu, cu obraji rumeni şi păr cârlionţat care i-a dat sens vieţii.  La fiecare sărbătoare de Crăciun, când vine Moşul, ea continuă să-i scrie şi să-i ceară acelaşi lucru de fiecare dată. Şi... recunosc, am tras cu ochiul o dată în scrisoarea ei şi am văzut care este acea dorinţă magică pe care nu vrea să o schimbe şi pe care o reînnoieşte la fiecare an. Moşule te rog să păstrezi întotdeauna surâsul inocent pe chipul fetiţei mele, fiindcă inima mea de mamă are nevoie de el în fiecare zi.

  M-am întrebat: de ce zâmbetul unui copil este atât de necesar unei mame? şi... încă nu am găsit răspuns. Oricât de supărată ar fi uneori, îmi zice că dacă priveşte spre mine sufletul său se înseninează. Eu îi dau forţa de a depăşi orice obstacol. Încă mă întreb şi, sper, că voi înţelege atunci când voi mai creşte, de ce mami îmi spune în fiecare zi că sunt raza sa de soare. De ce se întristează atunci când eu poposesc mai mult înaintea oglinzii şi când îmi doresc să cresc mai repede.

   Bucură-te de copilărie fetiţa mea, că o să ai destul timp să fii mare! Cei ce vor să-ţi fure visele vor fi la tot pasul, de aceea încearcă să păşeşti doar pe drumul drept al vieţii. Nu-ţi vinde visele de azi pe cele de mâine! Iar dacă tu încerci să grăbeşti timpul, ceasornicul său va fi dispus să-ţi facă pe plac la un moment dat, deoarece gândirea ta se va schimba şi-ţi va picura pe creştet pulberea maturităţii. Însă... nu te lăsa furată de magia lumii adulţilor! Este o lume grea în care nu mai înâlneşti fântâna norocului din perioada copilăriei când noi, părinţii, îţi veghem visele, speranţele şi jocurile!

  Într-adevăr, tărâmul imaginaţiei şi al copilăriei se împletesc armonios în viaţa fiecăruia dintre noi. Iar amintirile lor ne vor încărca cufărul sufletului cu momente unice. Şi când ajungem la răscrucea timpului ne va fi cu siguranţă dor de copilărie, de parfumul său. De aceea să nu-i frângem aripile prematur, să o lăsăm să ne poarte prin toate grădinile sale ca să-şi răspândească parfumul în sufletele noastre cu graţia sa eternă. Aşa voi face de acum înainte! Voi lăsa uşa deschisă copilăriei şi nu o voi închide  decât atunci când ea va dori să-şi ia zborul...

Vîju Ionela Georgiana

Clasa a VI- a A