Preabinecuvântată

De m-ai primi în palmele tale, spălate

Cu mirul sfânt, ce au uns Fiului trup,

Mi-ai curăţa dureri adânci, nenumărate,

Ce mi-au sfâşiat inima, în colţi ca de lup.

De mi-ai atinge fruntea cu privirea

Preabinecuvântată Maică Sfântă,

N-aş mai simţi vreodată biciuirea

Păcatelor ce zdrenţuiesc a mea fiinţă.

De m-ai ascunde-n lacrima iubirii tale,

M-aş face iesle întinsă pentru pruncul tău,

Din degetele mele aş urzi altare,

Să curgă peste ele al iertării pârău.

De aceea, azi, o lumânare aprinsă,

Mocneşte-n candelă la mine în odaie

Şi de stăruitoare rugăciuni cuprinsă,

Te cheamă, să îmi stingi a suspinului văpaie.

Cornelia Vîju