Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite,
Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns,
De înserări cu jale, de zări întregi tivite
Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.
Și-ai mers desculț pășind pe căile în care
De slava-Ți s-a uitat și de iubirea
Ta,
Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,
Cum fără de sfială, păcatului slujea.
