Trecem pragul Bibliotecii Comunale Movila Miresii și o rugăm pe d-na bibliotecar Liliana Panțuru să ne
răspundă la câteva întrebări, știut fiind faptul că a fost una din elevele ce
au făcut cinste școlii movilene.
- Doamnă bibliotecar, vă invit să răscoliți un pic prin ungherul
amintirilor și să ne vorbiți un pic despre perioada școlarității dumneavoastră
și despre acei dascăli care v-au zidit în suflet frumusețea cărții.
- Îmi amintesc cu nostalgie vremurile în
care am fost elevă a școlii movilene, când pentru cadrele didactice exista un
respect deosebit, când acestora li se recunoștea strădania lor de a ne învăța
tainele cărților. Profesorii vremurilor mele nu permiteau elevilor niciun fel
de apropiere, relațiile noastre erau strict oficiale, profesor - elev.
Dacă se întâmplă ca astăzi să întâlnesc în
drumul meu foști profesori, majoritatea ajunși la perioada pensiei, recunosc,
îi salut cu nemărginit respect și, în același timp, parcă, simt fiorul emoției
cum mă cuprinde. Retrăiesc pentru o clipă sentimentul a ceea ce a reprezentat
acel dascăl pentru mine.
Se
citea foarte mult în perioada școlarității mele, mă refer la cartea în format
clasic. Pe când, acum, se citește mult mai puțin, probabil, datorită internetului
și a posibilității de a citi online un text, afirm asta raportându-mă la datele
pe care le dețin din funcția pe care o ocup. Chiar se învăța pe vremea când eu
eram elevă, existau elevi buni, dar și elevi mai slabi la învățătură. Unii doar
atât puteau, alții erau mai leneși. Niciodată părinții noștri nu veneau la
școală să reproșeze dascălilor sau să le ceară socoteală pentru o notă mică,
ori că ne-au urecheat că am fost neatenți la lecții!