Intriga

 

    Pe scena uriaşă a lumii, întotdeauna şi-a făcut loc cu uşurinţă, intriga. Rădăcinile ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obişnuiţi, dar şi în medii înalte, acolo unde se ţin frâiele puterii.

   Intriga este o ţesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul şi-l cufundă în adâncuri de unde nu mai poate ieşi, câteodată. Sinonimele intrigii sunt: uneltirea, discordia, cearta, conspiraţia.

  Dacă eşti vizat într-o conspiraţie, te vei simţi vânat cu cleştele ei  şi de multe ori vei fi obligat să abandonezi şi să te supui jocurilor sale murdare, deoarece o intrigă bine organizată îţi poate distruge: cariera, iubirea, familia, viaţa însăşi.  Dacă eşti un om valoros vei trezi destule intrigi în jurul tău. Iar majoritatea oamenilor ce le ţes sunt persoane cu dorinţe neîmplinite, care îşi urmăresc doar interesele proprii,  râvnesc după bunul altuia mai mereu, zâmbetul lor ascunde răutatea, trişează ori de câte ori au ocazia şi... scopul le scuză mijloacele. Nu sunt persoane empatice, ci egoismul le este fără margini, gândurile lor se desfată doar când crează haos în jur, pe care, de multe ori îl plănuiesc minuţios.

  Când planul unei intrigi încolţeşte în sufletul cuiva, ferestrele iubirii îi sunt ferecate, iar persoana respectivă nu-şi poate găsi liniştea până nu-şi vede planul împlinit. Ba mai mult, îşi va face un obicei şi va crea ceartă oriunde va merge, pentru că în viziunea sa, aşa este corect să se desfăşoare lucrurile, este realitatea personală pe care şi-o construieşte cu o pasiune diabolică. Aceştia sunt deci, oamenii pe care este bine să îi eviţi, să nu le trezeşti vreun resentiment, să nu fii nevoit să le dai jos masca de pe chip fiindcă rişti să suferi tot tu.  Căci aceia care uneltesc, sunt persoane inteligente, de-o abilitate sclipitoare şi cu o mare capacitate de a disimula adevărul.

  Indiferent de intrigile destinului, pe calea ta vei găsi experienţe din care este bine să înveţi mereu să-ţi învingi neputinţele şi să accepţi că oamenii te mai pot şi dezamăgi prin gesturile lor ascunse. Nu ţine de tine să schimbi societatea, doar să laşi instinctul de autoapărare să-ţi rafineze existenţa. Uneltirea va fi mereu mestecată pe furiş, valurile ei te pot îneca şi-ţi pot arăta realitatea dură a vieţii, pe care poate refuzi s-o accepţi.

  Şi-o să priveşti descurajat de multe ori partea malefică din om, te vei cutremura când vise frumoase se destramă datorită dezechilibrului unor persoane. Şi poate că tocmai ochii tăi vor zări uneltirile murdare ale unora şi vei dori să strigi, să curăţeşti, să schimbi... Cu siguranţă, nu trebuie să te simţi vinovat că valorile lumii în care trăieşti sunt în decădere, că există oameni care în loc să se bucure de propriile realizări tânjesc după eşecul altora, visează neîmplinirile aproapelui, în orgoliul lor nebunesc de a-şi înfige steagul cât mai sus.

  Tu continuă să îţi înveţi zborul şi să culegi frumosul din drumul tău...

Cornelia Vîju