Cum
îi determinaţi pe elevi să vină cu plăcere la școală? Cum reușiţi să le
câștigaţi încrederea?
Cred
că cel mai important mod prin care reușim să îi facem pe copii să vină cu drag
la școală este prin calitatea și dedicarea cadrelor didactice. Avem în școală o
echipă de profesori dedicați, care sunt aproape de copii, care încearcă să le
cunoască problemele, să înțeleagă ce se ascunde în spatele fiecărei stări,
fiecărei absențe sau reacții.
Orice
copil poartă cu el o poveste. Sunt surprins și eu, ca director, cât de multe
situații personale știu despre aproape 400 de elevi - cine locuiește doar cu
mama, cine nu are tată, cine
are părinți plecați în străinătate… Când ajungi să înțelegi aceste lucruri, nu
mai privești copiii ca pe niște „cazuri”, ci ca pe niște oameni care au nevoie
să fie înțeleși. Mă străduiesc să fiu cât mai des în mijlocul lor, să le arăt
că pot avea încredere în mine, în noi, în școală. Nu reușesc mereu, timpul nu
ne permite tot ce ne-am dori, dar cred că am câștigat în mare parte respectul
copiilor, nu prin impunere, nu „bătând cu pumnul în masă”, ci prin apropiere și
comunicare. Nu vrem doar ca elevii
să se simtă bine într-o sală de clasă decorată frumos. Vrem
să le oferim o stare de bine reală, profundă, care vine din sentimentul că sunt
ascultați, văzuți și înțeleși. Încercăm să îi facem să se simtă aproape de
profesori și de școală, ca de un loc sigur. Și da, cred cu tărie că am reușit,
în mare parte. Desigur, mai sunt și copii care ridică o barieră, care nu se
lasă ușor apropiați. Dar chiar și pentru ei, noi continuăm să încercăm. Pentru
că, la finalul zilei, fiecare copil este o poveste, iar noi vrem să o cunoaștem
și să o respectăm.
Cum
simţiţi elevii în preajma dumneavoastră? Vă abordează și pentru alte probleme,
nu doar cele școlare?
Încerc
mereu să fiu aproape de elevi și să creez un mediu în care să se simtă
ascultați și sprijiniți. Le spun adesea: „Haideți să fim prieteni!”, pentru că
vreau să știe că pot apela la mine nu doar pentru probleme școlare, ci și
personale.