Se afișează postările cu eticheta poezii creștine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii creștine. Afișați toate postările

Aș vrea să strig...







În orice zi, pe drum, acasă,
Te strig Iisus neîncetat,
De-nvățătura Ta aleasă
Sufletul meu e însetat.

În rugăciuni Te chem aproape
Și slava Ta o preamăresc,
Te-ascund în ale nopții șoapte,
Visând la Raiul Tău ceresc.

Doamne!



- Doamne, vreau să vin la Tine,
Să cunosc al Tău Eden!
Dar păcatu-n lanț mă ține
Cu ispitele mă-ndemn...

Doamne, vreau să-ți ating rana!
Locul care-a sângerat
Când te-am răstignit, Mărite,
Iar Tu ne-ai răscumpărat.

Doamne, să renunț la toate
Câte-n lume am dobândit,
Este greu, nu pot răzbate
Printre câte am zidit.

Iude


Vezi tu prin lume câte Iude
La orice pas au răsărit?
E glasul trădării zălude
Care pe toți ne-a învrăjbit.

Privește-n jur cum se lovesc
Frați ce au supt același sân,
Cum pentru bani ei se urăsc
Și-n vorbe-și picură venin.

Cu lacătele nepăsării,
Ale lor inimi au închis
Și cu păcatul neiertării
Credința-n Domnul au ucis.

Baraba




Mulțimea aclama tâlharul
Și pe Iisus îl condamna,
Sosise vrema ca paharul
Umilinței pân’ la fund să bea.

Norodul nu a stat pe gânduri,
C-acel Baraba mincinos
Era eliberat din lanțuri,
Doar ca să-l lege pe Hristos.

Iubește-ți aproapele!





Să nu te bucuri când străinul
Se-oprește obidit de drum,
Mergi și oferă-i ajutorul
Fii tu, samariteanul bun!

Să nu arăți cu-nverșunare
Spre semenul tău la necaz,
Mai bine fă o rugă-n care
Să se ridice-n ultim ceas.

Învață-mă să fiu iubire!






Mi-s umerii grei de păcate
Ce-n drumul meu am adunat,
Pe trup le simt adânc gravate
De când lor m-am abandonat.

Mi-s brațele pline de urme
Ce-au curs din neiertarea mea,
Mândria ce n-a vrut să curme
Glasul care mă ponegrea.