Îţi înfingi lancea în trupul meu
ori de câte ori mă reazem de
timpul tău...
Îmi ucizi clipele netrăite
înjunghiindu-mă cu beţia cruntă a
urii tale.
Visele mi le nărui în imensul
abstract
şi strângi în carafe de vin,
sângele
pe care-l oferi la parastasul
plecării mele din viaţă...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.