Lumina din şcoala mea

      Azi, dacă ar trebui să dau un chip lumii mele, acela ar fi al şcolii în care învaţ. Ca orice elev, sunt captivată de minunatele lucruri ce le învăţ la şcoală, de parfumul cărţilor pe care le răsfoiesc cu atâta curiozitate alături de profesorii mei. Acum, în primii ani de şcoală, simt că pot schimba lumea cu o singură rostire, făcând-o mai bună, mai plină de iubire, când dascălul descoperă în mine calităţi pe care, cu chibzuinţa sa, le modelează, formându-mă pentru viitor, dându-mi aripi să zbor cât mai sus.

  Şcoala mea e o clădire înaltă, impunătoare cu ferestre largi, prin care pulberi de aur îmi trimite soarele în fiecare zi. Holurile sale, împodobite cu diplome şi lucrări puse la loc de cinste, în panouri, vorbesc despre eforturile şi strădaniile elevilor ce au atins treapta succesului şcolar. Trebuie să recunosc că, atât eu, cât şi ceilalti elevi ai şcolii, am descoperit cheia cu care am descifrat tainele cărţilor, îndrumaţi de învăţătorii noştri, ce-au ştiut întotdeauna să fie candele aprinse pentru noi toţi. Şi clopoţelul…ecoul său nu se va stinge niciodată din sufletul meu de copil şi sunt sigură că şi peste ani, în viaţă, voi şti să îi ascult clinchetul său impunător. Când intru în curtea şcolii, dincolo de norii pufoşi ce se zăresc deasupra mea, eu văd o boltă plină de stele, şi-n fiecare stea, zăresc un vis ce se vrea împlinit. Trebuie doar să prindem acea licărire ce va sta alături de noi, din anii de şcoală, ce ne va da elan şi ne va călăuzi prin viaţă.

    Şcoala mea, însufleţită de atâtea glasuri de copii, de privirea ocrotitoare a atâtor învăţători destoinici, este un tărâm minunat! Şi… să vă spun un secret: câteodată, când ciulesc urechile, şcoala parcă îmi vorbeşte. Îmi spune despre alte generaţii de elevi pe care le-a găzduit, de jocurile de demult, de concursurile minunate care s-au organizat în ea. Mă emoţionez de ,,mărturisirile” ei şi îi promit şcolii că nu am s-o dezamăgesc şi că mă voi strădui, alături de colegii mei, să ne lăsăm numele înscrise prin rezultate şcolare bune, iar la rândul nostru, să fim exemple pentru alţi elevi.

    Pentru mine, şcoala este ca o a doua casă, dupa cea părintească, în care păşesc cu drag de fiecare dată, şi-n care visele ţesute cu privire la misiunea de a deveni un om de nădejde al societăţii, capătă chip. Ea face parte din pânza cea mare a vieţii, unde desenez în culori vii cea mai frumoasă perioadă a copilariei mele, în care îşi mai face loc din când în când, câte o regulă încălcată şi chiar câte o mică năzbâtie. E clepsidra aceea imensă de unde se scurg fin, odată cu nisipul, literele alfabetului şi operaţiile matematice.

  Şcoala este asemeni unui soare, cu raze în mii de culori, a căror lumină reuşeşte să pătrundă tainic în inimile deschise ale copiilor, e vântul ce adie usor într-o zi de vară şi ne şopteşte lucruri minunate, e pista de unde pasărea îşi înalţă zborul, e apa lină a unui pârâu ce luptă să devină într-o zi o apă mare...

                                        Vîju Ionela Georgiana,

                                        Şcoala Gimnazială Movila Miresii