Marian Covache
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da! Era un gand pe prima carte scoasa la tiparul lui Fanica Ghita, de proba... nu ma gandeam sa o mai pastrezi...
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, acea carte a fost specială. Cred că nici nu era finisată, mi-amintesc că atât de nerăbdătoare eram să o ating încât... aşa am luat-o de la tipografie. Era ...primul pas!
ȘtergereDacă am păstrat-o? E la loc de cinste, în biblioteca mea! Mi-aţi fost alături în tipărirea celor patru cărţi ale mele, domnule Covache, să-nţeleg că chiar nu mă cunoaşteţi? Cum aş fi putut să rătăcesc chiar acel număr?
Atunci am înţeles că, pentru a fi un suflet curajos şi să-ţi urmezi visurile trebuie să îndrăzneşti. Eu am făcut-o şi sunt mulţumită de paşii făcuţi. Cum spuneaţi dumneavoastră: ,,paşii mici fac schimbările mari!"
Mulţumesc de popas.
BRAVO! iNTR-ADEVAR,DUREROS DE MINUNATE SUNT AMINTIRILE PRIMILOR PASI...DUREROS? PENTRU CA AU FOST (AU TRECUT) - MINUNATE? PENTRU CE VOR FI ( UN VIS IMPLINIT NASTE LA RANDUL LUI ALT VIS)
RăspundețiȘtergereCorect!La fel spuneam şi eu în eseurile mele! Era al doilea pas! După primul, care a fost, într-adevăr, destul de greu, ,,dureros", cum spui şi tu.Întotdeaua o ,,naştere" este durerosă... Iată-mă ajunsă la ....al cincilea pas!Mult mai încrezătoare. Mulţumesc de popas!
Ștergere