Cu brațe de iubire pline

Adesea rătăceam cărarea

Și-n întuneric mă aflam,

Pe strâmbe căi unde chemarea

Păcatelor mă ispiteau.

Cu ochii cercetam prin lume,

Deșertăciunea adunam,

Adulmecam chipuri și nume

Și astfel, Doamne, te uitam.

Multe dureri pe căi străine

Am strâns! Și când mi-am amintit

Că-n cer exiști și pentru mine,

Te-am căutat, Iisuse Preamărit!

Să pot păcatul birui...

Vin astăzi, Tată, iar la Tine,

Să-Ți cer iertare, să m-auzi

Să mă cuprinzi cu-a Ta iubire

Să-mi vindeci ochii orbi, plăpânzi.

Și-Ți glăsuiesc în rugă aprinsă

Tot zbuciumul ce-n mine port,

Durerea ce-n suflet mi-e ninsă

Te rog, ajută-mă, s-o scot!

Nu Te-am recunoscut!

Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite,

Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns,

De înserări cu jale, de zări întregi tivite

Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.

Și-ai mers desculț pășind pe căile în care

De slava-Ți  s-a uitat și de iubirea Ta,

Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,

Cum fără de sfială, păcatului slujea.

De câte ori ?

De câte ori să-ți bat în geam

Sărmane om, poveri ce porți

Și strângi cu tine an de an

Comori, dar uiți de frații toți?

De câte ori să te privesc?

Doar să îți văd un mic surâs

Când iată,-n taină-ți glăsuiesc,

Nu merit, măcar, un răspuns?