Fă-mă, Doamne!...

Doamne!

Fă-mă copac înalt,

ca să adăpostesc iubirea la umbra mea.

Doamne!

Fă-mă câmp înverzit,

ca să simt magia,

când roua mă va scălda.

Doamne!

Fă-mă un trandafir,

ca să mă găsească uşor vântul

şi să-mi răcorească petalele.

Doamne!

Fă-mă alb anotimp,

ca să-mi acopăr cu zăpadă

stratul gros al gândurilor crude.

Doamne!

Fă-mă îngerul tău,

ca să mă adăpostesc în picătura iertării Tale...

Cornelia Vîju