Singurătatea

         

      Atunci când în jur liniştea cuprinde secunda, când doar zgomotul gândurilor îţi susură în ureche, eşti legănat de corabia singurătăţii. De multe ori, această stare, de izolare de toţi şi toate, ce te acoperă, este chemată de momentele melancoliei depline, când nu poţi vedea lumina ce încearcă să ţi se răsfrângă pe chip. Când îţi legi visele cu lanţuri de... teamă. Când chiar şi îngerii plâng de tristeţea atât de fină în care te-ai îmbrăcat.
            Singurătatea este o stare apăsătoare,  rece, te învăluie şi te rupe de lumescul în care trăieşti. Aripile îţi sunt acoperite de mantia laşităţii, a dorinţei de a fi singur, de-a întrerupe comunicarea cu lumea din jur. Lama singurătăţii taie bucăţi din trup, lăsând în urmă răni adânci. Sunt răni sângerânde, pe care trebuie să înveţi să le bandajezi la timp, când strigătul durerii nu sfâşie până în profunzimea osului.

Căsătorește-te cu mine!


Mă desenezi în templul dragostei
cu dorința ce-ți umple ființa
când îmi spui:
Căsătorește-te cu mine!
Eu scot șevaletul cuvintelor
și c-un aer de mică artistă
îți scriu  cu cerneala iubirii mele nețărmurite:
Cu-adevărat mă căsătoresc!

Eşecul



            Sunt momente în viaţă când nu poţi păşi peste treptele durerii provocate de un eşec. Când te încearcă acel sentiment care îţi mutilează pe moment sufletul şi-ţi împinge voinţa în freamătul deznădejdii. Atunci când obiectivele către care ţinteai nu au fost atinse. Când ţi-ai propus să urci o culme şi, din diferite motive, te prăbuşeşti,  căzând în nereuşită.
            Iar dacă încă nu ţi-a bătut în fereastră această trăire,  te poţi numi norocos, dar nu... invincibil. Când nici nu te aştepţi  îţi poate deschide uşa şi... nu te aştepta să sune înainte!

Din cuprinsul revistei ,,Cronici movilene...”


În loc de argument...

 Atunci când ne dorim să consemnăm curgerea vremii și a propriilor fapte, pentru a nu fi date uitării, apelăm la orice mijloc de comunicare scrisă. Iată de ce am ales să dăm naștere unei reviste școlare, în care, cu ajutorul slovelor și al imaginilor, să creionăm portretul unei instituții de învățământ și nu numai.
Școala Gimnazială Movila Miresii este locul de unde zeci de generații de elevi și-au deschis aripile și au zburat către lume. Este locul unde există suflet, ambiție, determinare, aspirații, performanță și diversitate. Un spațiu plin de energie pozitivă, unde profesorii sunt pasionați de munca lor, fiind gata în orice clipă să-ți dăruiască din preaplinul lor sufletesc, unde se scriu pagini frumoase, stropite cu sudoare şi plăcere. Și, nu în ultimul rând, este locul unde se cultivă respectul, dar și dragostea față de ceea ce este original, față de tradițiile și obiceiurile ce definesc identitatea unui popor.

Aș vrea să strig...







În orice zi, pe drum, acasă,
Te strig Iisus neîncetat,
De-nvățătura Ta aleasă
Sufletul meu e însetat.

În rugăciuni Te chem aproape
Și slava Ta o preamăresc,
Te-ascund în ale nopții șoapte,
Visând la Raiul Tău ceresc.

Vacanța 2015 - instantanee


Prislop, Hunedoara , august 2015



Rătăcind pe căile sufletului




























În loc de prefață...

Cartea Rătăcind pe căile sufletului s-a creionat în gândul meu pe parcursul unei slujbe religioase ce-o ascultam în biserica din satul meu. Îmi amintesc că era Duminica Floriilor, iar cuvintele preotului au trezit în mine dorința de a așterne pe hârtie versuri cu temă creștină. În fiecare zi dedicam câteva momente rugăciunii personale, care lua forma unei poezii și astfel, trăiri după trăiri, întrebări după întrebări s-au perindat în inima mea, descoperindu-mi propria căutare interioară, pe care o conștientizam sau nu.
 Poeziile din acest volum reflectă momentele mele de smerenie, de pocăință sau frică de a nu pierde iubirea lui Dumnezeu.
Cu toții ne dorim să împlinim în viață tot ceea ce ni se potrivește, ceea ce ne reprezintă, însă cu toată străduința, avem uneori sentimentul de gol interior, gol pe care doar Divinitatea ni-l poate umple.
 Rătăcind pe căile sufletului reprezintă propriul zbucium ce l-am simțit pe calea vieții care, pe alocuri, a fost mai largă ori mai îngustă.