Orizontul mai aproape între o decolare
şi o aterizare
A deschis poarta Raiului pământesc, în a zecea zi a lunii
lui Cuptor a anului 1956, risipindu-şi mireasma dulce a dorinţelor în iarba
meleagurilor buzoiene, fiind primul prunc al familiei Covache. Copilăria şi-a
petrecut-o pe plaiurile ieşene, grădiştene dar şi în actualul oraş Ianca (de
care s-a simţit adoptat pentru totdeauna), din judeţul Brăila unde a urmat şi
cursurile Liceului Teoretic, făcând parte din elita generaţiilor ce-au absolvit
aici, despre care spunea :
Perioada liceului a fost
minunată.
Acum se ţesea cu fir de aur visele cu maşini zburătoare din timpul copilăriei,
iar inima îmi bătea cât pentru doi, nerăbdătoare de a mă înscrie la
şcoala militară de aviaţie, decizie pe care o aveam
înrădăcinată
deja în suflet. Aşa că... am râs, am plâns, am
visat şi... la un moment dat m-am
trezit în buzunar cu diploma de absolvent al liceului.
În anul 1977 se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu de la Bobocu, din judeţul Buzău pe care o va absolvi cu bine în
anul 1980.
Este perioada unor
începuturi visate nu doar cu ochii minţii, ci şi cu cei ai sufletului. Când firul acela ce se prindea
de capătul începuturilor mă trăgea cu aviditate spre cer, spre lumea aerului,
când pasiunea zborului trecea sfioasă prin sita trupului meu şi îşi acumula
colbul în suflet. Când visele nopţilor mele erau bântuite de legenda
zburătorului Icar, doar că penele mele nu erau confecţionate din ceară, ca să
se topească sub fierbinţeala soarelui, ci din o putere lăuntrică ce transforma imposibilul
în posibil.
Voiam să-mi iau revanşa acolo,
sus, să dovedesc încă o dată că nimic nu a fost în zadar şi că-n istoria
aviaţiei fiecare pas, fiecare descoperire făcută poate cu sacrificiul vieţii de
multe ori, a meritat. Simţeam această sete permanent şi decisesem să merg pe
drumul ales, iar toate aceste sentimente ce mă animau, mă făcea să simt cum
zilnic din mine porneau aripi. Şi mi-au tot crescut... până la sfârşitul
studiilor primului an al Institutului Militar, când pentru prima dată mi-a fost
dat să scriu cu pala avionului apartenenţa
mea pe tărâmul cerului.