Sunt ploaia de vară
şi mă scurg peste pământul uscat
de secetă.
Sunt picătura de ploaie,
ce poate curăţi un întreg câmp:
al suferinţei din iubire.
Sunt ploaia de vară
şi curg în pâraie
peste visele tale
Sunt ploaia de vară
şi răstorn picăturile fericirii
peste al cincilea anotimp:
acela al îndrăgostiţilor.
Sunt ploaia de vară
şi-mi place să zăbovesc, uneori,
peste vulcanul dorinţelor din
tine
şi să te sting în iluzia unei
iubiri imposibile...
Cornelia Vîju
Este o incantare pentru sufletul meu ca existi si transmiti atat de multa emotie in vremurile tulburi pe care le traim. Zaboveste cat mai mult in poezie si ofera-ne gandul din gandurile tale, sa speli cu el ca ploaia durerile din noi
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru aceste cuvinte frumoase, stimate anonim.Mi-ar plăcea, dacă pe viitor vei mai zăbovi pe blogul meu, să-ţi laşi un nume. Cândva, când lucram la ziar, am scris un material, ,,Scrisoarea anonimei de lângă noi". Am trimis-o din greşeală la ziar şi am fost surprinsă când am regăsit conţinutul publicat în paginile cotidianului respectiv.Comentariul tău, mă va motiva să scriu şi un poem, pe care l-aş intitula, probabil: ,, Poemul unui anonim". Aşadar....îţi mulţumesc de popas!
Ștergere