Prietenia

   Una din cele mai puternice legături, ce uneşte două fiinţe, este prietenia. Este precum o floare ce-o sădeşti în inima unui om şi, pe care, dacă o îngrijeşti în fiecare zi, va deveni din ce în ce mai puternică şi-şi va lăsa apoi parfumul prin cămările sufletului tău.

  Întâmpini în viaţă urcuşuri şi coborâşuri, ai momente în care parcă atingi stelele şi stai de vorbă cu ele, dar şi momente în care paşii ţi se opresc în faţa obstacolelor ce par să te doboare. Atunci este bine să ai pe cineva alături, care să-ţi dea curaj, să te ajute să-ţi reasculţi vibraţiile dorinţelor interioare. Cine poate umple acest gol mai bine decât un prieten?

  Prietenii sunt oameni care ştiu să-ţi întindă mâna dacă le ceri ajutorul, au întotdeauna un moment liber pentru tine, mai ales când e nevoie să-ţi şteargă lacrimile ce-ţi ard sufletul câteodată cu durerea lor. Căci chiar dacă dai greş în activităţile tale şi treci prin eşecuri, prietenii îţi rămân alături, aşezându-ţi mereu petale albe pe braţe.

   În drumul tău, vei întâlni şi persoane ce poartă masca prieteniei, de teamă, din dorinţa de a nu te jigni dacă le ceri ajutorul, pe care ţi-l  vor oferi superficial, neimplicându-se  sufleteşte aşa cum ar face-o un prieten adevărat. Chiar mie mi s-a întâmplat de curând! O persoană ce-o consideram prieten, m-a rănit atât de tare, prin cuvinte de-o vibraţie atât de joasă, încât am simţit că cerul  apasă cu  greutatea norilor săi peste mine! Cuvintele sale, pline de egoism m-au rănit profund. Atunci am înţeles că relaţia noastră a purtat doar o mască a prieteniei din partea sa.

  Îmi amintesc o pildă pe care am citit-o cu ceva timp în urmă, şi din care reiese chiar această diferenţă dintre un prieten bun şi unul şiret.

 Câinele şi pisica:

    ,,Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea: Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică! În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei: Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.”

 Consider că prietenia este un dar fără preţ, pe care nu toţi oamenii îl primesc, însă este bine să îl oferi. Aşa se va întoarce şi la tine, mai devreme sau mai târziu. Dăruindu-ţi prietenia, pui în persoana aleasă o fărâmă din sufletul tău, o frântură din timpul, gândul şi starea ta de suflet. Zâmbetul de prietenie poate şterge lacrimi ce curg în inima celuilalt, lăsând o amprentă plăcută, mai ales atunci, când simte că cercul vieţii se strânge în jurul său. Prietenia ce-o oferi celuilalt va fi doza de înţelepciune, înţelegere, răbdare, iubire şi, nu în ultimul rând, iertare, pentru cel căzut la pământ.

   În aventura vieţii prietenii vor fi precum stelele, ce te încarcă în lumină şi-ţi ascultă glasul şoptit în tăcere. Sunt precum un balsam cu care îţi ungi rănile provocate de alţii. Dacă destinul îţi va dărui prieteni de nădejde, poţi făuri lucruri măreţe alături de ei, poţi descoperi în tine emoţii şi sentimente superbe. Căci atunci când prietenia te atinge cu gingăşia sa, sufletul ţi-l încarcă de bucurie,  devii mai generos şi mai tolerant cu cei din jur.

  Şi, dacă vor fi zile, în care te simţi precum o pasăre rănită, dacă te ating braţele prieteniei, eşti ca şi vindecat, pentru că, cel mai bine cunoşti valoarea unui prieten atunci când treci printr-o suferinţă. E de ajuns să te privească în ochi şi va şti ce te doare, e de ajuns să pleci departe şi să îţi simtă dorul, să nu vrea să-ţi mai dea drumul atunci când te întorci.

   Dacă vei căuta în lumina zilei, sau dincolo de cortina nopţii, răspunsul va fi acelaşi: prietenul îţi este prieten mereu, el nu pleacă la prima adiere de vânt, braţele sale vor rupe mereu bucăţi de cer şi le întinde înaintea ta, într-un covor de stele pe care te va invita să păşeşti.

Cornelia Vîju