Eliberare…

Mă urc în leagănul visării tale

şi te prefac în vânt.

Te suflu peste zări nepătrunse,

şi te înfig urlând în carnea timpului apus.

Mă întorc repede în vis,

închid uşa,

iar dincolo de ea nu mai exişti.

Dorinţa de tine am slobozit...

paradoxal

chinul meu s-a sfârşit...

Cornelia Vîju