Mai ştii, iubite?

pentru tine, când vei face popas, aici...

Mai ştii, iubite, orele târzii

Când ne-oglindeam în ochii lunii?

Rupeai un colţ din noapte doar să fii

Ascuns între petala-mi dulce-a gurii.

Mai ştii, cum adunam din dulci priviri

Flori argintii de sub al stelei pas?

Îţi descântam de dor în simfonii,

Pe-arcuşul tainic din al şoaptei glas!

Mai ştii, cum îndrăzneam să desenăm

Vise albastre pe-un covor de rouă?

Cum ne lăsa iubirea s-alergăm

Pe iazul ei de aur, aprins sub lună nouă?

Spre acele clipe, azi, ca doi  străini privim,

Ceasornicul viselor noastre  s-a oprit,

De malul amintirilor adesea spijinim

Comorile iubirii, ce-n noi s-au adâncit.

Cornelia Vîju