Rugă
Răneşte-mă cu zidul fericirii
Pe care să-l îmbraci în har divin
Mă cheamă în clopotul nemuririi,
Să stau la masa Ta ... şi am să vin!
Să mă desprind de ramul întristării
În care-am crescut aici, pe Pământ,
Răsfaţă-mă în paradisul vieţii,
Unde iubirea razele şi-a frânt!
Topeşte-mă în vulcanul privirii,
Ca să mă scurg prin sfintele poteci,
Unde cresc florile tămăduirii
Şi, Doamne, pe creştet să mi le pleci!
Cornelia Vîju
Labels:
Poeziile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.