Rugă
Răneşte-mă cu zidul fericirii
Pe care să-l îmbraci în har divin
Mă cheamă în clopotul nemuririi,
Să stau la masa Ta ... şi am să vin!
Să mă desprind de ramul întristării
În care-am crescut aici, pe Pământ,
Răsfaţă-mă în paradisul vieţii,
Unde iubirea razele şi-a frânt!
Topeşte-mă în vulcanul privirii,
Ca să mă scurg prin sfintele poteci,
Unde cresc florile tămăduirii
Şi, Doamne, pe creştet să mi le pleci!
Cornelia Vîju
Labels:
Poeziile mele

Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.