Azi mi-au crescut încă un rând de braţe
Cu care te cuprind din magice
poveşti,
Ce te ascund în dumbrăvi minunate
Când taine nepătrunse, pasu-ţi
ostenesc.
Mai târziu m-a căutat înc-o gură
Cu buzele roşii, precum cireaşa-n
pârg,
Pe care sărutul frunza-şi scutură,
Iar dulcile-ţi buze le adună cu sârg.
Pe poteci adânci văd patru
picioare,
Ce sprijină al meu trup sub pasul
lor:
Două poartă a dragostei vibrare
Şi două te păşesc pe tine
gânditor.
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.