Alecu Donici

Poetul şi bogatul

                        Un sărman poet, odat fu reclamat

                        De un om prostuţ, dar prea bogat;

                        Iar jalba-i era în chipul următor:

                        - Tu, al Olimpului atotstăpănitor,

                        Şi peste zei mai mare zeu,

                        O, Joe, preaslăvite!

                        Ascultă glasul meu,

                        Ia sama la a mea smerită rugăminte:

                        Cu ce ţi-am greşit eu,

                        De mă găsesc atât

                        De soartă prigonit,

                        Încât nu am nici casă,

                        Nici lingură, nici masă.

                        Şi singura-mi avere

                        E numai în părere;

                        Când dimpotrivă, văd, cu toată-a lui prostie,

                        Bogatul în trufie,

                        De-a lui închinători făţarnici ocolit

                        Şi pentru interes adesea măgulit,

                        În desfătare el se află tot voios,

                        Gras, gros şi sănătos;

                        Iar eu, ca vai de mine,

                        Sorb inspiraţie şi-o mistuiesc cu rime

                        Prin care, cum au zis un frate-n poezie,

                        Nu poţi scăpa măcar de-o mică datorie.

                        - Destul! Am înţeles,

                        Lui Joe au răspuns,

                        De jalba-i pătruns.

                        Dar cum nu judeci tu, că singur ţi-ai ales

                        Din bunurile lumii

                        Al slavei falnic nume,

                        Şi scrierile tale în veacuri viitoare

                        Vor fi nemuritoare;

                        Iar desfătarea lui, e numai pe viaţă.

                        Şi când el ar avea o minte mai isteaţă,

                        Atuncea ar cunoaşte

                        Şi-ar plânge mai amar, a sa nimicnicie;

                        Fiindcă cel ce naşte

                        Plăcuta poezie

                        E mult mai însemnat

                        Decât un nătărău bogat.