Mereu copilă...

Chemam ades pe Făt-Frumos în gânduri,

Să-şi culce capul pe sânul moale, roz,

Să îmi ascundă suspinul sub prunduri                 

Iar în inima lui, dorul viu eu să cos.

Să mă descânt lin cu a lui respirare,

Unde Zâna Iubirii magia a-nchis,

Vraja calului alb s-o prind în altare,

Înspre care să-nchin pământescul meu vis.

Haide! Coboară, voinice, din gânduri

Şi din ochii adânci nemurirea să scoţi,

Mereu copilă, ucisă-n rânduri- rânduri

De dorul tău, vino şi-n el să mă porţi!

Cornelia Vîju