Dascălul

   Dincolo de chipul celei ce ţi-a dat viaţă şi pe care o porţi în inimă ca pe-o icoană,  mai este cineva acolo, în oglinda sufletului, în faţa căruia te înclini cu respect şi recunoştinţă pe tot parcursul vieţii: dascălul tău. Este persoana care ţi-a deschis orizontul cultural şi a pus prima cărămidă la formarea personalităţii tale.

   În momentele speciale ale vieţii, când deschizi albumul amintirilor regăseşti anii de şcoală primară, înconjurat de chipul ocrotitor al celui sau celei care ţi-a aşezat stiloul în mână şi te-a ajutat să pătrunzi în tainele scrisului şi cititului.

Lacrimi de fericire îţi inundă ochii când retrăieşti acele momente unice, încărcate de emoţie, elan, visare şi cutezanţă. Îţi aminteşti cum ţi-au fost paşii călăuziţi, cum teama de-a păşi treptele învăţăturii dispărea dacă mâna ta era condusă de un dascăl ce se dăruia vocaţiei sale. Îndemnuri ce ţi-au rămas întipărite în suflet mulţi ani şi care ţi-au jalonat drumul vieţii, cuvinte care au învins timpul şi nu ţi s-au şters din gând.

   Ţi-aminteşti cât erai de speriat în prima zi de şcoală şi cum ea, învăţătoarea,  a venit lângă tine, ţi-a prins degetele în palma sa şi te-a asigurat că nu eşti singur, că ea este acolo pentru tine? Cum teama se risipea imediat ce buzele sale rosteau cuvinte potrivite cu glasul  blând din care cernea liniştea? Îţi radia chipul de fericire şi zâmbet atunci când  învăţai împreună cu ea să atingi universul poveştilor, să sădeşti o sămânţă într-un pământ fertil, să hrăneşti o pasăre sau alt animăluţ alungat de o inimă fără milă, la ora de ştiinţe! A născut în tine virtuţile umane: dreptatea, credinţa, respectul ce-au fost precum un testament pe care dascălul l-a înscris în sufletul fiecărui copil pe care l-a îndrumat.

   Căci da, învăţătoarea ţi-a fost deschizător de drum, raza ocrotitoare din umbră, lumina cu care s-a hrănit floarea copilăriei tale, artistul care a sculptat cât de bine a putut interiorul tău, cel care a ştiut să-ţi deschidă aripile ca tu să iei avântul necesar.

  Nu uita, din când în când, să-ţi prinzi cuvintele într-un buchet al mulţumirilor şi să le trimiţi acelui om minunat care se oglindeşte încă în tine! Să rupi acum tu o frântură din lumina ta şi pe aripi albe să i le trimiţi cu respect, să împătureşti un gând din consideraţia ce-i porţi şi să-l transmiţi odată cu fiecare zi de 15 septembrie. Şi astfel vei reuşi să-i răsfoieşti în albumul sufletului cu gingăşie!

                                                                                         Cornelia Vîju