Întotdeauna primul pas este greu. Fie că te gândeşti la vremea când erai o mogâldeaţă de om şi aveai aproape un anişor de viaţă, când ţi s-a spus de către părinţi cu câtă străduinţă ai făcut primul pas, fie primul din noianul care te aşteapta în viaţă!
Există primul pas în orice. În dragoste, într-o afacere, într-o relaţie de prietenie, în alegerea unui vis... toate drumurile din jur pornesc cu un prim pas. Atunci când totul este doar o idee pe care o transformi încetul cu încetul în realitatea ta.
Primul pas în iubire îţi trezeşte cele mai înălţătoare emoţii, fie că-l faci sub privirea unei zile de primăvară, când mireasma pomilor înfloriţi îţi încarcă sufletul de fericire. Sau... poate îl faci într-o zi de vară, călduroasă, pe malul mării, când tălpile tale deşi îngropate în nisip par să se mişte cu uşurinţa unei aripi de dor. Primul pas îl poţi sprijini de umărul toamnei ce-ţi atinge obrazul cu frunza ruginie, desprinsă pentru tine din cel mai înalt copac ţesând haină aurie visului în care vrei să păşeşti...
Sau clinchetul discret al iernii îţi poate ninge urma primului pas cu fulgi de argint, acoperind secundele în care găseşti curajul de a învăţa să faci primul pas.
Sau clinchetul discret al iernii îţi poate ninge urma primului pas cu fulgi de argint, acoperind secundele în care găseşti curajul de a învăţa să faci primul pas.
Primul pas deci, nu are anotimp, el poate fi făcut oricând, la orice vârstă şi-n orice timp şi circumstanţe.
Mereu te gândeai când păşeai temător într-o poveste de iubire cum trebuie făcut primul pas... iar el venea firesc... de la sine... nu îl puteai controla. Doar... simţeai un freamăt ce te făcea să zbori şi... smulgea ochiului încă o lacrimă de fericire. Inima înflorea din vise, cu petale de crin era trezită la viaţă! Căci primul ei pas desena pe pânza vieţii culori vii, în locul celor alb-negru de dinainte. Şi parcă atunci ai învăţat paşii adevăraţi cu care se dansează povestea ta, când ai păşit desculţ şi-ai făcut primul pas în iubire, descifrând rostul tău de muritor ce-şi ţese nemurirea...
Mai sunt atâţia paşi nedesluşiţi încă de talpa piciorului tău! Drumul aşteaptă să-l străbaţi, visele au atâtea cărări pe care trebuie să-ţi laşi parfumul! Eternitatea trebuie smulsă cu primul pas din orice. Căci timpul nu aşteaptă, el aleargă mereu şi întotdeauna i-a favorizat pe cei ce-au ştiut să-l preţuiască.
,,Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte!”(M.L.King)
Când strângi toţi primii paşi pe care i-ai adunat cu atâta patimă într-un buchet mare, şi-i cântăreşti în palmele fericirii, simţi cum surâsul cochet al vieţii ţi se oglindeşte pe chip!
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.