S-au aşezat în ram flori albe de cireş
cu care ţi-ai înmănuşat
braţele lungi ale şoaptelor.
Şalul lor ţi-acoperă umerii
încărcaţi de enigmele vieţii.
iar plămânii ţi se umplu
de mireasma florilor
răsturnată în aer.
Te-ating
şi simt cum mă ucizi
cu... primăvara din tine...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.