Doamne!

De m-ai salva din zidul de durere,

Aş împărţi cu tine coroana grea de spini,

Alături, pe cruce, tâlharul care geme

Voi fi chiar eu, sărmanul tău copil!

De m-ai smulge din clipa trecătoare,

Cu lacrimi ţi-aş spăla trupul însângerat

Ţi-aş şterge urma rănilor usturătoare

Cu sărutări şi cu balsam înmiresmat.

De m-ai cuprinde-n pleoapa Ta cea blândă,

Să-mi curăţesc păcate ce paşii mi-au legat,

Îţi voi slăvi numele ca pe o izbândă

Fiindcă umărul tău durerea mi-a luat.

Cornelia Vîju